Vârsta mea? Un număr fără greutate. O cifră care nu dictează cine sunt, ce simt sau ce pot face.
Sunt suficient de tânără să visez fără limite și suficient de matură să fac acele vise să devină realitate.
Destul de naivă să cred în miracole și destul de înțeleaptă să le creez.
Mă voi îndrăgosti și voi învăța să iubesc iar și iar.
Voi face greșeli și le voi îmbrățișa ca lecții.
Voi râde fără motiv și voi plânge fără regret.
Nu voi fi niciodată prea bătrână pentru entuziasmul unui început și nici prea tânără pentru profunditatea unui adevăr.
Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi așa cum îmi doresc.
Pentru că timpul nu mă definește. Eu definesc timpul.

pentru prietenie..pentru prietenii,,pentru prieteni,,pentru prietene, pentru pretendente...pentru..pentru..pe ntru..pentru...

Caut cu răbdare ... oriunde. Am învățat că valoarea umană nu se găsește nici statistic și nici într-un loc anume ... Am învățat multe în timpul divorțului și după ...
Nu mă deranjează să stau singur la o bere la umbră în Copou, la Vânătoru’ , sau la o porție savuroasă de creveți la 13, la Unirea ... Dar m-aș simți mult mai bine în compania potrivită atât la un restaurant, cât și într-o excursie, la un volei ... sau la ceva care îți place ție ... dacă ai răbdare să învăț ...
Îți plac jocurile ? Ce mi-ai răspunde dacă te-aș întreba: ce-ai alege să faci cu un păianjen care ți-a căzut neașteptat pe birou ? Îl strivești speriată cu cartea din care tocmai citești ? Mă chemi repede să-l strivesc eu ? Mă rogi să-l iau în mână atent și să-l arunc pe fereastră ?