Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat. Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri,dar şi eu am dezamăgit oameni. Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja. Am râs când nu trebuia. Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna.
Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins;am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc. Am ţipat şi am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar inima mi s-a frânt de atâtea ori! Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii.
Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs. Aproape am crezut că voi muri de-atâta nostalgie şi...Mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care,în cele din urmă l-am pierdut) ! Dar am supravieţuit!
Ceea ce trebuie într-adevăr să faci este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte!

un baiat normal...care'si vede de strada lui