Vârsta mea? Un număr fără greutate. O cifră care nu dictează cine sunt, ce simt sau ce pot face.
Sunt suficient de tânără să visez fără limite și suficient de matură să fac acele vise să devină realitate.
Destul de naivă să cred în miracole și destul de înțeleaptă să le creez.
Mă voi îndrăgosti și voi învăța să iubesc iar și iar.
Voi face greșeli și le voi îmbrățișa ca lecții.
Voi râde fără motiv și voi plânge fără regret.
Nu voi fi niciodată prea bătrână pentru entuziasmul unui început și nici prea tânără pentru profunditatea unui adevăr.
Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi așa cum îmi doresc.
Pentru că timpul nu mă definește. Eu definesc timpul.

Oamenii sunt triști deoarece sunt prizonieri în povestea lor personală.Toată lumea crede că obiectivul vieții acesteia este să urmezi un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan este al lui sau a fost creat de altcineva.

Am numărat timpul și am înțeles că nu cantitatea contează, ci intensitatea. Aleg esența, nu risipa. Oamenii care râd de propriile greșeli, care rămân drepți fără orgoliu și ating sufletele cu blândețe. Mă grăbesc să trăiesc lucid, cu bucuria maturității, fără întâlniri inutile și promisiuni goale. Vreau să ajung la capăt împăcat, știind că a doua viață începe când realizezi că ai doar una.