Când Dumnezeu a împrăștiat păcatele printre oameni, pe Scorpion l-a chemat ultimul. A venit tăcut, cu ochii plini de noapte și a spus ă-mi ce nu poate duce nimeni. Ce e prea greu pentru sfinți și prea adânc pentru păcătoși!! Și atunci Dumnezeu i-a oferit darul morții și al renașterii, dar nu ca pedeapsă, ci ca putere. Scorpionul a devenit păzitorul tainelor interzise, purtătorul durerilor altora și singurul care putea coborî în iad și urca înapoi cu sufletul întreg. Păcatul lui sacru, puterea de a distruge ceea ce iubește doar ca să vadă dacă va renaște mai pur. E blestemul încrederii frânte și binecuvântarea loialității duse până la moarte. Scorpionul nu iartă ușor, dar dacă o face, o face cu lacrimi care ard pielea timpului. El nu se teme de întuneric, pentru că în el s-a născut. La final, Dumnezeu l-a întrebat: Ce îți dorești pentru acest dar greu? Iar Scorpionul a spus: Să nu uit niciodată cine sunt, chiar și când toți mă cred un păcat, o legendă uitată de zei."