Spre-amiza vieții noastre muritoare ajuns, într-o pădure întunecoasă ma ratacii pierzând dreapta cărare. Nu-i chip sa spun, căci prea cumplit m-apasa si ma-nfioara gândul ei, ce crunta ma-nprejmuia, ce-adanca si stufoasă. Nici moartea in durerea ei n-o-nfrunta; dar până-a spune ce mi-a fost spre bine, de celelalte,amintire, canta. Intrai in codru fara-a sti de mine, căci somnu-in vine mi-l simțeam cum cura, când ma-abatui din calea de lumine.

" A avea curajul de a nu fi ca ceilalti"
Da, recunosc: sunt diferită...
că nu pot să fiu ipocrită,
că nu accept să fiu mințită
și că nu mă las folosită.
că nu cer nimic, nimănui,
că nu-mi dau sufletul oricui,
că sunt stăpână pe ce spun
și că aleg doar ce e bun.
că nu răspund la provocări,
că nu trăiesc din răzbunări,
că nu urăsc ce am iubit,
că recunosc dac-am greșit.
că pun iubirea mai presus,
că nu privesc lumea de sus,
că nu judec ce nu cunosc,
și că nu pot ca să urăsc.
că nu iubesc condiționat,
că nu mă-ntorc dac-am plecat,
că iert și uit neîncetat,
dar n-am să țin capul plecat.
că fac doar bine pe ascuns,
că tac când n-am nimic de spus,
că nu arăt decât ce vreau,
că nu cer ce nu pot să dau.
că nu stau doar cu mâna-ntinsă,
că nu mă las nicicând învinsă,
că lupt prea mult pentru dreptate,
dar ştiu să pierd cu demnitate.
că nu ascult deloc păreri,
că fac ce vreau, făr-aprobări
că pot fi bună, dar şi rea
că sunt şi-a lumii, şi a mea.
că nu-mi pasă că-s judecată,
că la bine n-aștept răsplată,
că la rău nu răspund cu rău
și mă tem doar de Dumnezeu.
Da, recunosc. Sunt diferită.
Iubesc și când nu sunt iubită,
Iar lumea-mi pare-un tribunal
Ce judecă iraţional…
_______________________
Irina Binder