În fața marilor schimbări din viața noastră realizăm cât putem fi de puternici sau de… vulnerabili. În definitiv, nu suntem niciodată pregătiți să ne luăm rămas bun de la oamenii pe care îi iubim, să o luăm de la zero în alt oraș sau în altă țară, să acceptăm că omul de lângă noi a devenit un străin alături de care nu mai putem forma un întreg sau să recunoaștem că drumul pe care am pornit este unul greșit, iar drumul înapoi nu mai este demult o opțiune.
Nu e deloc ușor să faci schimbări, să te adaptezi din mers, să accepți noi realități. Viața se poate schimba într-o fracțiune de secundă. Fericirea poate fi înlocuită cu tristețea, iubirea cu lipsa ei sau invers. Cred că uneori trăim confortabil în rutină. Ne simțim… în siguranță. Iar atunci când apare schimbarea suntem oarecum mereu nepregătiți. Avem acel sentiment de necunoscut, de nefamiliar, ca și cum cineva a stins dintr-o dată lumina, iar noi suntem nevoiți să înaintăm pe bâjbâite.
Uneori, schimbarea e bună. Îți oferă o nouă perspectivă, îți oferă șansa de a te redescoperi, de a-ți testa propriile limite și de a ieși din zona ta de confort. Alteori, schimbarea înseamnă doar o nouă luptă pentru supraviețuire.