Vârsta mea? Un număr fără greutate. O cifră care nu dictează cine sunt, ce simt sau ce pot face.
Sunt suficient de tânără să visez fără limite și suficient de matură să fac acele vise să devină realitate.
Destul de naivă să cred în miracole și destul de înțeleaptă să le creez.
Mă voi îndrăgosti și voi învăța să iubesc iar și iar.
Voi face greșeli și le voi îmbrățișa ca lecții.
Voi râde fără motiv și voi plânge fără regret.
Nu voi fi niciodată prea bătrână pentru entuziasmul unui început și nici prea tânără pentru profunditatea unui adevăr.
Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi așa cum îmi doresc.
Pentru că timpul nu mă definește. Eu definesc timpul.

Sa trozneazca lemne-n foc
Si sa curga blanda noapte,
In pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte...

”Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj” zise vecinul meu....