Dincolo de noi insine....sunt ceilalti. Singuri sau mai putin singuri, intre pamint si cer, intre plus si minus infinit. Vine o zi cind vrei sa stii cine esti dar astepti raspunsul de la ceilalti. Pentru ca tu, ai uitat sa te intrebi la timp. Si timpul a navalit in turnul sufletului tau.... a spart fereastra dinspre mare si te-a invatat dureros cum sa fii un pescarus invins de zbor. Cum ne salvam de noi insine? Re-invatind sa zburam, re-inventindu-ne, re-devenind intre pamint si cer, intre prieteni.
Nu am nevoie de ,,imagini'' ca sa simt ca exist, nici de invitatii pe drumuri presarate cu petale de trandafiri - imi aleg singura drumul... si poate-mi plac spinii! Imi plac florile pentru ca din tacerea lor pot alege... cuvinte. Imi daruiesc o mare bucurie rasariturile de soare - de la care pot invata sa astept...amurgul. Imi plac noptile instelate, dar nu pentru c-as astepta sa-mi daruiasca cineva o stea - sufletul meu isi tine in palme propria stea. Iubesc marea pentru ca imbratiseaza intotdeauna cerul si... are pentru fiecare dintre noi... un tarm.