“Începem să trăim cu adevărat abia după ce am fost pe jumătate moarte pentru alții.
După ce-am tăcut ca să fim „femei bune”.
După ce ne-am retezat visurile ca să nu deranjăm confortul altora.
După ce am fost neveste cuminți, mame model.......
Toate-intr-o singură piele care n-a fost niciodată întrebată: „Dar tu ce vrei?”
Adevărul e că n-are vârstă trezirea.
Are curaj.
Și vine într-o zi aparent banală, când te uiți în oglindă și nu-ți mai pasă dacă ai riduri.
Ci doar dacă te mai vezi pe tine acolo.
Vine când te întreabă cineva: „Ce-o să creadă lumea?”
Și tu răspunzi, cu un zâmbet ușor ironic: „Să creadă ce vrea. Lumea ducă-se și ea.”
Așa că nu, nu e despre 40 sau 50,60 de ani ....
E despre clipa în care îți revendici viața, cu tot cu dorințe, greșeli, iubiri neterminate și vise neîncăpătoare în cutiuța numită „femeie cum trebuie” și demnă de respect!!!”

Nimic nu este pentru totdeauna, nici norii, nici soarele, dar nici noi. Viața e doar una și ar trebui trăită frumos.