“Începem să trăim cu adevărat abia după ce am fost pe jumătate moarte pentru alții.
După ce-am tăcut ca să fim „femei bune”.
După ce ne-am retezat visurile ca să nu deranjăm confortul altora.
După ce am fost neveste cuminți, mame model.......
Toate-intr-o singură piele care n-a fost niciodată întrebată: „Dar tu ce vrei?”
Adevărul e că n-are vârstă trezirea.
Are curaj.
Și vine într-o zi aparent banală, când te uiți în oglindă și nu-ți mai pasă dacă ai riduri.
Ci doar dacă te mai vezi pe tine acolo.
Vine când te întreabă cineva: „Ce-o să creadă lumea?”
Și tu răspunzi, cu un zâmbet ușor ironic: „Să creadă ce vrea. Lumea ducă-se și ea.”
Așa că nu, nu e despre 40 sau 50,60 de ani ....
E despre clipa în care îți revendici viața, cu tot cu dorințe, greșeli, iubiri neterminate și vise neîncăpătoare în cutiuța numită „femeie cum trebuie” și demnă de respect!!!”