Tot ce spunem despre noi înșine este subiectiv.
Aici aș putea scrie orice, desigur, orice veridic, dar cred că este mai bine să ne cunoaștem prin dialog decât monolog, deoarece este mai ușor, mai plăcut și mult mai interesant pentru amândoi.

Certi treni passano davvero una sola volta nella vita ......... ma bisogna avere il coraggio di saltarci dentro. Magari ce ne saranno altri che andranno verso la stessa direzione, ma non sarà mai lo stesso.

De unde vii,
Si-n care preafericita tara
Vazusi lumina zilei - tu, alba ca si-o zi?...
Si ce nebune vânturi spre mine te purtara,
Ce barca ratacita te-aduse pân-aci?...
De ce plecasi din tara, în care palmierii
Tremuratoare umbre îsi culca pe nisip?
Nu-ti fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Si nu gasisi pe-aiurea sa-ti plimbi frumosul chip?
Or nu stiusi ca-n tara la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lamâita?...
-------------------------------- ---------
Venisi, aducatoareo de cântec si lumina,
Sa-mi usurezi povara fatalului Calvar,
Sa-mi recladesti o lume cu-o bolta mai senina
Si sa ma smulg din gheara supremului cosmar...
Da-mi mâna dar si du-ma cu tine,
Du-ma-n tara
În care palmierii - stapâni peste pustiu -
Cu bratele deschise ne vor primi-n Sahara
Iubirilor nascute din goluri de sicriu!...