Vârsta mea? Un număr fără greutate. O cifră care nu dictează cine sunt, ce simt sau ce pot face.
Sunt suficient de tânără să visez fără limite și suficient de matură să fac acele vise să devină realitate.
Destul de naivă să cred în miracole și destul de înțeleaptă să le creez.
Mă voi îndrăgosti și voi învăța să iubesc iar și iar.
Voi face greșeli și le voi îmbrățișa ca lecții.
Voi râde fără motiv și voi plânge fără regret.
Nu voi fi niciodată prea bătrână pentru entuziasmul unui început și nici prea tânără pentru profunditatea unui adevăr.
Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi așa cum îmi doresc.
Pentru că timpul nu mă definește. Eu definesc timpul.

Prieteniei nu ii ceri socoteală, ci o înțelegi din privirea și starea ei sau cum ar zice unii compatibilitate.

El : Ai mâncat , ti-ai băut cafeaua , ti-ai luat pastilele ?
Ea : De ce , ti-e frica ?

Ea : Să mă ierte Dumnezeu pentru felul în care mă gândesc la tine…
El : Hmmm…
Ea : Stai așa, întins pe spate…
El : Perversă mică…
Ea : Cu mâinile pe piept, vata-n nas și pantofi de lac în picioare.
El : Ce proastă ești…
El : Nu te mai faci bine niciodată, știi asta, nu?