„Când viața îți oferă lămâi, fă o limonadă!”, am citit undeva. dar de ce nu să le metamorfozăm în portocale dulci? Să zâmbim, deci!

Nu,nu sunt casatorit! Nu,nu sunt implicat in nici un fel de relatie! Dar,nici iubirea aceea ca la 20,30,40 ani nu cred ca mai apare acum,la varsta noastra. Asa ca,tinand cont si de vremurile nebune pe care le traim si timpul liber tot mai putin,ma gandesc la o relatie deschisa,cu timp petrecut impreuna,sa ne bucuram unul de prezenta celuilalt cat de des putem,sa ne bucuram de pasiune,de fiori,doar de partea frumoasa a vietii de cuplu,fara obligatii,fara promisiuni.Ar fi banal sa iti spun "traieste clipa".Asa ca,iti spun traieste fiecare clipa,hai sa traim cat mai multe clipe din cele ce le mai avem la dispozitie.Vremea planurilor a fost la o alta varsta.Acum crezi ca ar trebui sa ne facem planuri pentru...?Pensie si cimitir?Ce-am avut de facut,am facut fiecare pana acum,atat cat a putut.Hai sa mai si traim.Ca nu mai e foarte mult si noi tot planuim si construim?Ce-ar putea rezulta?Daca prin felul nostru de a fi ,in derularea unei astfel de relatii,aparea iubirea,chiar daca la alt nivel cantitativ fata de ceea ce am mai trait amandoi candva,ne vom putea privi in ochi pentru a ne spune ,zambind,"te iubesc!",fiind practic bonusul care ne gadila frumos stomacul si creierul.
Pornim la drum?

Update: placere,nu necesitate!