„Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus."

Cat de viabila si serioasa poate deveni o prietenie, din virtual in realitate? Cine stie?!

E greu sa ma descriu. Si nu fiindca nu ma cunosc. Fac aici o parenteza - cand declar ca ma cunosc imi asum ca in anumite momente ale vietii o sa ma surprind pe mine insami si o sa-mi ofer surprize de care nici eu nu aveam habar ca mi le pot harazi. Deci, atat cat pot spune despre mine constient si asumat, zic ca sunt vesela, calda, incapanata, generoasa, rabdatoare uneori, inteleapta rareori. Nu imi place sa stau la coada, repar lucruri in loc sa imi cumpar altele noi, iubesc casele vechi, respect mainile aspre de munca, tac cand nu sunt bine, tac cand vad ceva frumos, tac cand oamenii buni vorbesc, nu-mi place sa toc varza, sunt impulsiva, logica cand primesc restul la casa, ma fac ca nu vad ce nu vreau sa vad, cant la dus, citesc si recitesc cartile care-mi plac si nu ma satur de ele, caci cum pot sa te saturi de ceva ce-ti atinge sufletul, improvizez in bucatarie, improvizez in general, nu ma vad traind pe Marte, fac rai din ce am si cred ca viata e sa o traim.