Dintotdeauna, omul și-a căutat ”jumătatea” pentru a-și forma acel ”întreg”, convins fiind că, viața va fi mai frumoasă în doi.. deh, speranța moare ultima..
Nu sunt fumătoare, nu caut o relație cu un bărbat căsătorit sau mai tânăr decât mine (doar aprox. intre 54 și 61 ani), nu cred într-o relație la distanță (doar din București), țin la o potrivire aspect/înălțime/caracter/mod de viață. Dar, nu este totul doar despre cum arătăm, ci despre cum simțim, gândim, vorbim și acționăm.. la urma urmei, ce ne definește mai bine, dacă nu caracterul?? Pentru mine este clar că, ”unde-s doi, puterea crește”.. acum, depinde și de ce caută fiecare aici.. Viziunea mea, despre un el și o ea potriviți? El trebuie să fie destul de puternic pentru ea, doar este bărbat.. iar ea, trebuie să fie destul de feminină și intuitivă, pentru că el nu-și prea exprimă emoțiile. Nu mă interesează cererile de prietenie/cadourile și nu fac conversație pe chat! Nu-ți pierde vremea.. iar dacă nu ai poză la profil și date actualizate, nu-mi scrie! Nu-ți voi răspunde!!!
P.S.: Nu sunt negativistă și, știu că sunt intreagă (mi se tot spune asta..), sunt doar romantică ...
Rog persoanele care nu locuiesc în București să nu-mi mai scrie, e timp pierdut.. fără supărare..

Deși tu ești departe, pe masa mea sunt două cești de ceai. Una este pentru mine, cealaltă ...

Acasă printr-un tren de noapte povestind cu un om întâlnit pentru-ntâia oară, acasă pe vreo potecă sau vreun vârf de munte, acasă în șaua bicicletei, acasă la Herat, Bangui, Bogota, pe Chimborazo sau Stok Khangri, acasă la un concert de pian de Beethoven la Gasteig sau în compania unui muzicant prin aglomerația captivantă a Subcontinentului, acasă printre oamenii lumii, cu frumusețea fiecăruia dintre ei și cu o cană de ceai în față.