Caut doar o femeie umilă (aceasta având două calități Esențiale: blândă și de bărbat ascultătoare). Vârstă: 27 – 37 de ani. Locație: oraș, sat, comună. Studii: irelevant. Venit: dacă ești harnică, poți să nu fii nici măcar angajată. Aspect fizic: doar slabă/atletică/potrivită, între +- 1.60 – 1.80 m, părul lung neapărat (iar dacă porți rochie, cu atât mai bine! ). Statut: necăsătorită/văduvă (dacă ești divorțată, doar în anumite circumstanțe, te pot accepta). Copii: fără copii, dar cu dorință de a avea/ sunt bineveniți între 1 – 3 (dar să nu depășească 12 ani).

⚜ În curând, voi suspenda temporar activitatea mea pe aici; probabil că voi reveni prin Septembrie, cel târziu, Octombrie. Te regăsești prin cuprinsul descrierii mele și consideri că avem suficiente valențe/afinități comune, îmi poți lăsa un mesaj, fie în absența mea, - rămânându-ți doar răbdarea, totodată, știind că îl voi citi ulterior.

De-a lungul descrierii, susțin pe deplin procesul Auto-Selecționării (din partea ta) și al Trierii Progresive (din partea-mi). Fac astfel apel la Răbdarea și Înțelegerea ta; din cele ce vei citi, ia ceea ce-ți folosește, leapădă cele ce nu-ți sunt spre folosință.
⚜ Accept doar Femeia CLASICĂ. ❌ Nu sunt deloc interesat de femeile Moderne. Caut FEMEIE, nu Imitatoare.
⚜ "Sus flamura, jos masca!" [Mihail Eminovici]
"Femeia cea adevărată este ca o regină, pe când cea falsă, precum sclava din harem care se credea împărăteasă."

⚜ “E plină lumea de imbecile, –
Și fiecare, cerându-și dreptul său
De-a fi văzută cât mai sus, mereu,
A-și flutura Prostia vreunui zmeu;
Dar pe atât cât par de dificile,
Viclene, îngâmfate, trudind cu Ego greu
Să-îmbete lumea cu sminteli prin file,
Ce pot să fac?! Mă minunez, – și zău!
Nu am cuvinte multe, valori, ori merite subtile:
Nu-s decât Sclavele Sistemului, docile.
Ș-aceste sclave își perindă stârvul
De-a lungul vremii, măsurând o lume,
Îți cântăresc averi, scumpeturi, nume,
Ori fructul minții așteptându-și pârgul, –
Când prin cetăți s-adună la tocmeli și sfade,
Pe juguri, lanțuri, biciuri, că deschis e târgul,
Iubiri de-arginți și mode-a chipurilor fade!
Mătăsuri fine, strânse de-uni norocul cade,
Că pe-învârteli de-ocheade, simulăm tot sârgul,
Al disciplinei teatru-i tot ce-o mască rade
Stridentul râs al imbecilelor debile!..
Ce pot să fac?! Mă minunez, – și zău!
Nu pot decât să tac. Vorbește tu. E dreptul tău."
(T.H. - Fragment - "Nu am cuvinte multe" )

⚜ [Mult-păcătosul]
"Unu' împingea un bolovan mare la deal, căznindu-se, de tremura și-l apucau sudorile, 'poi îi dădea drumul către vale, pân' ajungea-într-o groapă plină cu apă, hohotind nevoie mare, că sărea noroiul în toate părțile.
Trecătorii, își ziceau unul, altuia: omu-aista-i nebun de-a binelea!
Careva dintre dânșii, totuși, îndrăzni a-l întrebe ce-i cu aceasta, iară acela, îi zice, zâmbind: mă antrenez.
La care ăsta, și mai mirat, râzând: da' pentru ce te antrenezi, omule, nu te supăra!?! și numaidecât primește răspunsul: pentru Sminteala lumii, că dacă n-o-înving, mă cuprinde și pe mine, și-i păcat de muncă, nu de-altăceva!.."

⛔ Întâmpinând diverse probleme (constatând grave abateri comportamentale: conturi multiple, caractere și atitudini golănești, reproșuri nejustificate, provocări ieftine, sfadă, ură, răzbunare, viclenie, - tulburări perceptive, - inclusiv incapacitatea de a distinge Realitatea, din partea femeilor pe care le voi nota clar, ca fiind niște Smintite = Rătăcite Notorii, biete nerușinate și mult-îngâmfate) - ca să nu-mi mai decorez eu descrierea cu "otrava smintelilor lumii", o să pun o întrebare simplă, de acum înainte, oricărei femei:
>< Ce este o Femeie? Ce înseamnă o adevărată Femeie?! ><
Nu știți răspunsul, o să vă readuc la planul inițial al Realității, zicându-vă: Ia ocoliți-mă, cu toate, smintitelor! ⚜ „Când vezi cirezile de imbecili, devine suportabilă însingurarea.” [Petre Țuțea]

Motto: "Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectă persoana mea în ochii d-tale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex." [Mihail Eminovici]
"Ceea ce este cel mai ofensator nu este minciuna lor – oricând se poate ierta minciuna – minciuna este un lucru încântător, pentru că duce la adevăr – ceea ce este jignitor este că ei mint și se închină propriilor minciuni."[Fyodor Mikhailovich Dostoevsky]
"Când porniţi pe drumul anevoios al maturităţii, luaţi-vă ca sprijin primele voastre impulsuri de umanitate; altfel, n-o să le regăsiţi." [Nikolai Vasilievici Gogol]

⛔ Limita de vârstă: între 27 – 37 de ani (ar fi rară, o excepție, dacă ai peste vârsta maximă indicată)
⛔ Limită în cazul divorțului: ca și în cazul de mai sus, mă poți întreba.
❌ Nu-ți asumi Identitatea, aceasta reprezentând Poză la profil (pentru veridicitate, cel puțin 3 poze) și o Descriere Validă, poți să te orientezi spre altcineva, nu avem ce discuta. Voi lua în calcul chiar blocarea automată, a tuturor celor care nu au nici măcar o poză la profil, și aceasta mai ales, dacă nu întâlnesc măcar o descriere care să valideze Realul, justificând ceea ce se invocă (inteligență, bunătate, empatie, ș.a.m.d. ) Nu îți asumi identitatea, ești nimic altceva decât un număr într-o listă cu numere.
❌ Ai mai mult de 1 lună de zile pe aci, și n-ai justificare Reală a prezenței tale îndelungate, pe care să mi-o prezinți, nu avem prea multe, ce să ne spunem. Aviz celor care au luni/ani de zile pe aci: Nu veniți la mine, după ce v-ați plictisit bine de tot, fiindcă eu nu sunt opțiunea nimănui, cum nici "roata de rezervă", și vă voi trimite frumușel la plimbare numaidecât; vedeți că la mine nu țin pretextele majorității și din zecile care vă tot învârtiți pe-aci, număr pe degete, Excepțiile Reale. N-am loc pentru fățarnice și viclene, în viața mea, vă asigur.
⚜ Notă* spre a nu lăsa loc interpretărilor fără de folos Real: nu timpul/perioada în sine mă preocupă pe mine, ci Motivul/ Temeiul/ Justificarea/ Intenția; validitatea descrierii nu-i redată de 15 cuvinte/3 propoziții/2 fraze, ci de modul prin care tu arăți că ai căuta ceva Real, și cu adevărat vrei și ai nevoie de un bărbat în viața ta, nicidecum, amăgiri și iluzii.
❌ Nu sunt deloc interesat de femeile Moderne. Caut FEMEIE, nu Imitatoare.
⚜ Accept doar Femeia CLASICĂ. ⚜ Prima mea întrebare, pentru tine va fi: ce e Femeia, pentru Bărbat? - pe când a doua, ce e Bărbatul, pentru Femeie?
⛔ Vii la mine a te sfădi pe Nimicurile lumii, vei rămâne cu lumea; îți garantez, va trece impasibilă, pe lângă tine, supusă Conformității Sociale (care se trage din Ingineria Socială, o altă pseudo-știință ca și Psihologia, folosite toate la crime împotriva umanității). Ideologiile, ucid masele, pe când Ignoranța, este letală fiecăruia. Înșelați de Siguranță, serviabili Sistemului antic de Sclavie și Negoț, oamenii, se complac amăgirilor și iluziilor Comodității.
⛔❌Pentru fățarnice, trufașe, îngâmfate, viclene, nesimțite și nerușinate, Blocare automată.
*** Aviz judecătoarelor: Femeia, la mine, nu este nici sclavă, nici cârpă, cum nici prostituată.

Ah, încă ceva, să nu uit! "Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj!" (citat de marele nostru Creangă)

P.S: ⚜ FEMEIA, la mine, este Prietenă, Iubită, Soție și Mamă. Cine are alte valori, decât cele Reale și ancorate Realității, asupra Naturalului, Firescului, Armoniei, să mă ocolească. ❌

⚜ Sunt conștient că o astfel de Femeie, în vremurile în care trăiesc, ar fi o Raritate, ea fiind mai rară ca diamantele și nestematele lumii aceste; ori, faptul că o caut, vine de la mine, precum și așteptarea mea, - am răbdare, căci merită timpul și efortul, pentru cea care să odihnească în brațele mele.

⚜„Ce este Femeia, pentru Bărbatul care o completează întru totul? Tot ceea ce este și Bărbatul, pentru Femeia care i se îngemănează. Poate spune, o femeie, că nu din alegerile proprii, și-a ales bărbatul cu care să conviețuiască?! – sau, poate, cumva, vreun bărbat, a nega că nu din alegerea sa, să se fi însoțit cu cea căreia să-și fi unit cărarea vieții? Ei, tot astfel, regăsim și în Realitate. Vrei bărbat bun, Femeie? Fă-l bun, cu iubirea ta, sau alege-l pe cel bun, prin chibzuința sufletească. Iar tu, Bărbate, vrei femeie bună? Fă-o bună, pe cea din mulțime, prin adevărul inimii tale, sau alege-o pe cea bună, cumpătat, fiind. Femeie, tu spui că nu sunt Bărbați buni? Te-aș întreba: dacă mâine, ți-aș prezenta unul, dintre toți cei buni, îl vei recunoaște, oare?! – iar dacă-l vei recunoaște, ce vei vedea, – vrednicia-ți, sau lipsa măsurii?! – Iară pe tine, Bărbate, care spui că nu sunt Femei bune, luându-te deoparte, te-aș cerceta: de ce crezi că ai fi vrednic, spre o Femeie la care tu închipuindu-ți Bunătatea, n-ai fi poate în stare s-o distingi, darmitea, a te ridica la măsura-i?”

⚜ Pelerin, .. străbătând... ăst pustiu...

⚜ Trec prin lume, fluierând, - fericindu-mă, cântând: Libertate, pentru proști! Trebuie să plătești, ca să trăiești, dacă nu gândești! Fericire, pentru proști! Dacă nu gândești, știi bine, alții vor gândi pentru tine! Iubire, pentru proști! Vindem sticluțe cu Dișteptăciune, colea-n târgul acesta ieftin plin cu Deșertăciune! Credință, pentru proști! "Pântecul și traista", "Minciuna și Înșelarea", "Falsul spiritual" - las' c-om visa noi multe, "cai verzi pe pereți", ori "marea cu sarea", "alergând după cocostârci"! Și-într-aceast' visătorie care lumea o spoiește, la palavrele-încurcate dintr-un colț de pălărie, ori la cum își nimerește, buzunare descărcate, la negoț, țesătorie, - o, ferice mie! Ce prostie, ce prostie! "Dă-mi-o mie, na-ți-o ție!.."

⚜ Ca să-mi știi poziția mea asupra celor care în reciprocitate, bărbați și femei, sunt aci pentru batjocură, "nedeosebindu-se prea mult și potriviți de minune a se lua de mânuțe în hora unirii cretinilor" : „Toleranța va atinge un astfel de nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzice să gândească pentru a nu jigni imbecilii.” [Fyodor Mikhailovich Dostoevsky] - ⚜ și subliniez: Flori de Batjocură, - ce sunt acestea, pentru Femeia care are Priceperea lor? Iar pentru Femeia care are Înțelegerea lor: cresc și ele, drăguțo, și-apoi, ca orice-i pieritor, așa se sting, pământului care le primește. Aceste Flori de Batjocură pot crește răsfirate, dară de obicei, se regăsesc în pâlcuri, - cum și de la alții, a le pricepe-s tâlcuri, - iar petalele lor otrăvitoare, pleacă-n stoluri, însă în inimile lung răsunătoare, sună toate-a Goluri!.. Florile Batjocurii anuale, se trec cel mai repede, - cele bienale, mai apucă 1 ceas, iară cele perene, de obicei, au parte de coasă, ori de treierătoare. Vezi prea bine, Realitatea, are altfel de Măsuri, una e pe Tic, alta e pe Tac.

⚜ "Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata." [Fyodor Mikhailovich Dostoevsky]

⚜ „Prefer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu lingușiri.” [Lucius Annaeus Seneca]
⚜ Ia aminte! - [EN] “Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves” [RO] "Tot ceea ce ne irită în legătură cu ceilalţi ne poate conduce spre propria noastră înțelegere." [Carl Gustav Jung]

⚜ Nu idealizez, nici nu proiectez iluzii. Nici nu-ți cântăresc trecutul, în alegerile mele, - ba nici a socoti pe-un abac, mult-îndrăgitele-lumii- Nimicuri (asta ca s-o lămurim și cu "scara defectelor și calităților", pe care de când se urcă lumea, mai rău coboară, sau pe cât urcă, pe atât cad! ) . Nu sunt adeptul perfecțiunii, cum nici a sprijini ideologiile lumii, ci mai degrabă respingându-le Înșelarea. Se subînțelege, așadar, Simplitatea Realității, scriind clar: aici n-am amăgiri, și nici loc de iluzii. Cu mine, zvârli măștile lumii care ți le-a dăruit, și nici a împrumuta din obiceiurile lor prostești și îndeletniciri de-a-ți schimba Inteligența pe-o viclenie, fiindcă voi ști, și nu-ți voi spune nimic, iară de nu-ți vei reveni în Simțuri, fie tu singură te vei îndepărta din viața mea, fie, eu, părăsindu-te, într-o ultimă instanță. Poți înțelege, din toate acestea, că nu sunt aici a-mi bate joc de nimeni, cum nici a încurca viața cuiva. E simplu.
⚜ Eu mă mulțumesc cu puținul Simplității. Diversitatea este o împletire din Armonie. Aceeași Libertate pe care o am, ți-o doresc, la rându-mi. Nu o poți avea alături de mine, precum "nu țin vreo pasăre în colivie", îți voi reda libertatea pe care ți-o închipuiești, ca după propriile-ți alegeri.
⚜ Încă un aspect: dacă ai valorile comune lumii, care dintr-atâtea teorii după teorii și maculatură scrisă pe cât aruncată, n-au mai scos-o la capăt cu Dezbinarea - mai mult decât evidentă, a zilelor noastre! - și nu voiești nici a le pricepe Înșelarea, pe care eu în datoria mea de a te ajuta spre distingerea lor, mă fac de folos, spre binele tău sufletesc, - e semn clar, că trebuie să te orientezi spre cele pe care le poți accepta, tolera, precum și deosebi, ca după propriile simțuri și alegeri. Aici, n-am amăgiri, nici iluzii, am Realitatea. Vezi că la "fapte, nu vorbe", îți pot cântări la rându-mi, "vorba, ca pe faptă", întrebându-te simplu: dacă prin vorbele tale care-ți urmează gândirii, te faci fără de valoare precum goliciunea lor, ce să-ți cântăresc asupra faptelor, care nici vorbirea, nici gândirea, nu ți-o urmează, ori dacă-ți urmează ceva, e doar Sminteala lumii?! - Iar la Scala cu valori, măsuri, merite, mult-obișnuită celor care nu știu a se privi ei înșiși în oglindă, înainte de-a le stabili celorlalți, - s-ar putea să-ți aduc la rându-mi, Calibrul, măcar pentru o bună Echitabilitate, spre distincția și deosebirea adevărului, reflectat ca dintr-o oglindă-într-alta, spre diferențierea Iluziei.

⛔Dacă vii la mine precum altele, a-mi face "teoria chibritului aprins" pe cele scrise de-a lungul descrierii, reproșându-mi că am prea multe pretenții, dar fără de-a te sinchisi a mi le înșira și să-mi arăți Clar că oricare ar fi ele, nu sunt justificate pe deplin - DEȘI intențiile mele sunt onorabile! - află de la mine că n-ai fi altceva decât o Imbecilă. Căci așa se numește orice femeie, căreia cerându-i o astfel de Simplitate (tot pentru ea însăși, pentru binele său sufletesc, de a-și urma firea sa nativă, care este Feminin, însemnând Suplețe, Moliciune, Blândețe - de a fi FEMEIE) se răzvrătește, ba te mai face și vrăjmaș: o Imbecilă. Și tot o Imbecilă este orice femeie căreia îi arăți că o prețuiești în primul rând ca Ființă Umană, printr-o Simplitate clar exprimată de la bun început, și tot nu-i îndeajuns, ba încă ți le numește pe toate, pretenții. Dar cea mai mare Imbecilă dintre toate, e femeia care în pofida oricăror intenții nobile, și oricăror argumente precise pentru a-ți justifica alegerile, ține morțiș a-i demonstra unui bărbat rătăcirea și nebunia propriei sale incapacități de discernere a Realității. ⚜ Știi cum se lecuiesc Imbecilele, de obicei?! Nu știi, îți zic eu: fie schimbate precum piesele de rezervă la mașini, de unii și alții, fie, urmându-le celor care or să le chinuie, fie, ajungând părăsite și abandonate, ca într-un târziu să poată realiza adevărul despre atât sinele propriu, cât și despre lumea în care trăiesc. Abia atunci, Timpul își exercită Autoritatea, abia atunci, gustul Realității, se resimte din plin, pe Măsura-i. Îți spun despre toate acestea, spre a nu urma lor, "îmbătatelor de amăgiri și iluzii care habar n-au pe ce lume trăiesc", - dar mai mult, nu privi la incisivitatea ori duritatea vorbelor mele, ci ia acestea ca pe un sfat prietenesc, spre a nu-ți risipi viața, pe nimicurile lumii. Îmi asum vinovăția de a spune Clar, adevăruri, măcar spre binele sufletesc al altora de-a se trezi la Realitate, spre o cu totul altă Înțelegere, spre o adevărată Percepție, care nu se predă prin școlile mulțimii îndoctrinate, îndobitocite și imbecilizate. Sclavii, să-și urmeze sclavia, cu lanțurile Sistemului antic de Sclavie și Negoț, - iară cei Liberi, să urmeze Libertății, în primul rând de a fi om, Ființă Umană! Vrei să fii cu adevărat liberă, în această lume a înșelării, fărădelegii, începe cu verbul < a Gîndi >, apoi continuă cu < a Fi >.

⚜ Lumea aceasta plină de întuneric și înșelare, batjocorind Iubirea, a terfelit tot ceea ce înseamnă FEMEIE, răpindu-i Valoarea sa Reală, transformând-o într-o Cârpă chinuită de tirani și batjocorind-o prin cetățile ei, făcând-o Prostituată, ca mai apoi s-o vândă în târguri ca pe o Sclavă. Nu mă miră faptul că bărbații vremurilor noastre stârpesc tot ceea ce înseamnă Femeie, cum nici nu mă nedumerește cum de biata femeie modernă, călcându-i pe urme, ajută din plin, la terfelirea Valorii Reale a Femeii, prin propria sa fire, care în loc a și-o reîntregi, și-o dizolvă într-o luptă în care singurul, ultimul supraviețuitor să fie chipul fad ce privește zidurile cetății dărâmate, și ca un corb printre cadavre, să fie martora propriei sale distrugeri. Nu mă șochează, nici frapează, cum sub spectrul conformității sociale, bărbații și femeile moderne, lipsiți de Identitate, se complac în Dezbinare. Aceasta este, în definitiv, lumea în care tot ceea ce este Uman, Omenesc, cu orice chip sau preț, trebuie distrus, ca în final, fiarele, să se ucidă unele pe altele. Aceasta este Realitatea pe care din Lașitatea lor, bărbați și femei, o suprimă, o reneagă, o refuză, înlocuind-o cu un surogat care într-un final, le va stârpi și ultima posibilitate de discernere a adevărului, Comunicarea. Nimic nu se mai comunică, încetul cu încetul, altceva decât propria lor închisoare, propriul lor sanatoriu în care ultimii, cei rămași - încă vii! - trebuiesc vindecați, pe când cei care nu doresc lanțurile lor, cu orice preț, exterminați. Iată, ce-a ajuns lumea aceasta: Întuneric și fărădelege, obscuritate și infamie, așternându-se peste sufletele tuturor, amorțindu-i, adormindu-i, pe vecie. Iubirea? O batjocură. Dragostea? O viclenie. Prietenie, fără de interese?! Relație, fără de beneficii?! Căsătorie?! Afacere!! "Te iubesc" - o vorbă-n vânt, alăturându-i o semnătură în Condica de Sminteală a lumii! Adevărul? O hulă, o jignire a lumii lor minunate!.. Într-această lume a unui Ocean de Iluzii, ca să poți răzbate, trebuie să fii precum Delfinul.

⚜ "E plină lumea de imbecile, -
Și fiecare, cerându-și dreptul său
De-a fi văzută cât mai sus, mereu,
A-și flutura Prostia vreunui zmeu;
Dar pe atât cât par de dificile,
Viclene, îngâmfate, trudind cu Ego greu
Să-îmbete lumea cu sminteli prin file,
Ce pot să fac?! Mă minunez, - și zău!
Nu am cuvinte multe, valori, ori merite subtile:
Nu-s decât Sclavele Sistemului, docile.
Ș-aceste sclave își perindă stârvul
De-a lungul vremii, măsurând o lume,
Îți cântăresc averi, scumpeturi, nume,
Ori fructul minții așteptându-și pârgul, -
Când prin cetăți s-adună la tocmeli și sfade,
Pe juguri, lanțuri, biciuri, că deschis e târgul,
Iubiri de-arginți și mode-a chipurilor fade!
Mătăsuri fine, strânse de-uni norocul cade,
Că pe-învârteli de-ocheade, simulăm tot sârgul,
Al disciplinei teatru-i tot ce-o mască rade
Stridentul râs al imbecilelor debile!..
Ce pot să fac?! Mă minunez, - și zău!
Nu pot decât să tac. Vorbește tu. E dreptul tău.
Ș-aceste stârvuri îți spun ție, cum să fii,
Tu-a le urma silit, ori benevol, sclaviei,
Purtat la circul omenesc și dat robiei,
De n-ai mai vrea nicicând un Om, să știi,
Nici ce-i măcar vreun dram de Conștiință, -
Că-n lumea lor, o! - toate-s cu putință,
Când plecăciune stanelor și-ofrande nebuniei,
De n-ai mai vrea nicicând, prin stele mii,
Să rătăcești pe-a înșelării socotință, -
Dară ce pot să fac?! Mă minunez, - și zău!
Ca piatra, zac. Retează mintea, rostul său.
O, da!! Retează Mintea, a lor deșartă fală,
Când își ridică imnuri prin mulțime, -
Lozinci a strige rând pe rând, căci le-aparține
A lor arenă-n care pier cum vița-le regală, -
O, da!! Ca pleava ce se cerne-n vânt, reține!
Așa se-împrăștie, prin lumea lor, o vorbă goală
- Și doar cu zeciuială-i spartul ciob din oală,
Atunci când groapa dinainte, le-aparține!
Iar eu, - ce pot să fac?! Cuvine-se să tac.
Trăiască toți, zicând că-s vii, - dar morți!
Aceasta-i lumea-înșelătoare, cu bal mascat și gală!
Ce preț pun toți pe stârvuri ce se mișcă?
Se gâdilă-n minciuni, că adevărul pișcă,
Inteligența-i scumpă, prin cimitir s-o porți,
Că-n rest, Prostie multă, pe-o tragere la sorți,
Mai pot ceva, să zic?! Mă minunez, ades,
La câte să cunosc, din toate ce-am ales,
Și ce mi-s deopotrivă, a lumii socoteli?!
Nimicuri, - o! Nimicuri! De mâni, de azi, de ieri!..
Trăiască Înșelarea! Să-îmbete-o-întreagă lume,
A-și nalțe-n van, pocale, - la cât extaz, minune!
S-or strânge-atunci cu toții, pe-un vraf de cărți, păreri,
Tot născocindu-și vise, spre-un ideal, s-adune
A pietrelor valoare, tr-o mie de cutume!..
Mă mulțumesc să tac. Mă minunez, - și zău!
Cuvinte multe, n-am. Tăcerea-i rostul meu.
Trăiască imbecilele! S-or înmulțit, la cete,
Ca pleava în grânarul lumei, te-or îmbie, -
Fieștecare tot mai scumpă-ar vrea să fie
Precum o văche stană. Pe amăgiri, s-o-îmbete,
Pân ce-într-o zi se vor trezi. În tiranie.
Să schimbe lumea, de-ar putea! Nu știu, aceste biete
- Făpturi ce-și risipesc o viață-n Nebunie -
Că tot ce-a fost și este, va mai fi. O, ele, fie
Adeptele schimbării! Ca-într-o bijuterie,
Mai ieftine la minte, mai scumpe-într-o Prostie!
Puternice-n tocmeală, cum țes vrăjitorie,
Dar slabe tr-o momeală și-n lanțuri, la robie!
Aceste stârvuri lesne, cu-adevărat, i-un merit,
Un merit pe măsură, tr-a strâmbătății schimburi,
Pe-oceanul înșelării, mai nasc vreun cult, văchi rit,
Dintr-alt idee stearpă, tr-un manual cu nimburi,
A-și încerca noi cumpeni, - strângând, au sărăcit!..
Dar eu, ce pot să fac?! Să iau măcar aminte,
La cele ce-s foloase, din vremi învățăminte,
Că unde toți vorbească și-întruna a se minte,
La câte înșelări, cuvine-se să tac. O, Minte!
Ce-i fuse dat dar gropii? Adânc de oseminte!..
Cu-aceste stane, se-îndesește lumea,
Prostia-i cinste, iar Nebunia, lege; -
Precum or face, pe tot atât s-or drege,
Ca sclavii, prețuind fărădelege, - că făr de ea,
S-or plictisi de-a binelea. O, ce de năravuri, lege,
La câte sfătuiri, să-i crez și eu. Mă minunez.
Mă minunez, pe-aceast orbire. Chiar nimenea,
Să nu mai știe-închipuiri distinge?!
În amăgiri, o-întreagă oaste de ispravnici, stinge
Al tinerilor zbor și vis. Să-mi îmbunez
Măcar un spic de grâu. În vânt, s-apleacă și învinge,
Iar macul de alături stoarce-n viu-i sânge
O buburuză ce mă roagă ca să-i colorez
Treierătoarea. Sub mână, mierla-încet se strânge,
Un cântic lin din bob de gând - și-n rest, pustiu...
Pe-aceste sclave, nu le vreau alături,
Și nici a mă-însoți, pe drumul meu, -
Prefer să urc de zor cărări de munți, cu greu,
Însingurat de vremuri, precum un pisc să-l măsuri
Pe goala vorbă a rostirii Fulger și Ecou
Scăzând spre văi adânci amurgu-i apogeu; -
Mă minunez, - mă minunez, - o, vânt, să-mi mături
Visarea mea de-o samă; scoboru-mă-între pături
De nori la turmă cari se împletesc, pe rând,
Suflării calde-a inimei oftând, din când în când...
Ce pot să fac?! Să tac, - și din tăcerea-mi, gând,
Izvor de viață peste-a lumii mreje,
Printre ferigi și pietre, rădăcini, mi-așeze,
Cu-al scumpelor odăi viu ciripit de rouă,
În cor și zbor a-mi frânge inima în două; -
Și-mi amintesc. Îmi amintesc, cum trec prin lume,
Căci scumpă-i trecerea Gândirii, fină undă,
În căutarea-i, la tot pasul, vrând ca să pătrundă
Misterul vieții însăși, în ce chip s-o însume,
Tr-a Armoniei cumpeni, pe-a Ritmurilor fibră,
Ș-atunce, rând pe rând, din înspicări, se-înfibră
Ființei mele păsuri. Mă minunez, - mă minunez,
Tăcând precum o piatră, un munte-întreg, vibrez..."

(Fragment - "Nu am cuvinte multe" - T.H.)

Multa orbire sufletească a vremurilor noastre se a s e m u i e ș t e cu mulțimea adunată la circ, aplaudând plecăciunea elefantului. Însă acesta, n-are cuvinte a le descrie mult-luminaților vremii, cam în ce constă Dresajul, suferința sa pentru fericirea lor, lipsirea sa de libertate, pentru confortul, luxul, și siguranța lor, - ba mai mult, nu se mai găsesc prin lume oameni a le arăta adevărul, să simtă și să-l experimenteze fiecare, spre o cât mai bună cunoaștere a Realității, ci doar iluzioniști, imitatori, înșelători, dresori și stăpânitori de bestii. Adevărul este crunt, abrupt, dur și limpede, însă numai acela folosește, în distingerea și frângerea Iluziei.
"Binecuvintează cu lipsa, pe cei care nu-ți împărtășesc și prețuiesc prezența" zice o vorbă - căreia îmi permit a-i adăuga: "Cine nu știe a prețui ființa umană, va învăța, vrând-nevrând, atunci când nu va mai regăsi Umanul, prin lume."

⚜ [Costache Conachi]
* SLĂNICUL *
(Dupe 26 ani)

"Apoi dar scris a fost încă
Se te mai ved 'naltă stâncă!
Se te mai ved, dar vai mie!
Nu cu draga mea Zulnie,
Ci singur ca vai de mine,
Alb și rece ca și tine!

Dar unde'i copaciul mare
Ce lipit de a ta stare.
Cu aceste se cinstise
De amor cuvinte scrise : -

<<Căletorule, nu trece: stă, citesce și cunesce,
<<Că amorul cel mai strașnic din prieteșug se nasce.>>

Înțeleg, în țernă tote
Le-au prefăcut cruda morte!
Dar încai țerna iubită
De tine zace lipită;
Iar a mea, a mea departe,
Pân' la cesul cel de morte,
Când în gropa 'ntunecosă
Lipindu-me de-a ei osă,
Voiu striga : dragă Zulnie!
Adzi și mâni și 'n vecinicie!”
[Costache Conachi]

Atât de puțin cer unei femei - oricărei femei: să fie Femeie. Femeia cea umilă, este Femeia cea Adevărată pe care o caut. Are două atribute Esențiale: blândă - și de bărbat ascultătoare. Dacă te regăsești, în cele enunțate, ești binevenită. Nu corespunzi, și nici nu vrei să te conformezi? Nu mă contacta, nu poți fi binevenită, eu nu sunt aici la masa negocierilor, Prietenia nu este un cuvânt smuls din dicționarele lumii, Relația nu este un lucru pus la mezat prin cetăți și târguri, iar Căsătoria, nu este o afacere.

“Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. “ / “Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale.” [ Solomon ]

sunt o persoana de treaba , si nu mi place minciuna.. domnisoarele care se dau mari si tari ,asa aiurea doar ca sa se vada in treaba , sa isi vada de treaba lor

o femeie normala