Cum ar fi dacă: te-ai afla pe un munte, obosit în urma efortului fizic, asudat și flamand, în căutarea unui loc în care sa te poți aseza, sa mananci un sandwich in timp ce admiri privelistea pentru care ai bătut calea...sa simți vantul total neprietenos pana la oase, sa ai buzele uscate/crapate de vant, parul zburlit și bocancii murdari iar pe cararea din fata ta sa se apropierea o fata care sa te priveasca fix și pt care sa fii cea mai frumoasa priveliste pe care a lasat-o Dumnezeu pe pamant, exact asa cum ești in acel moment: natural.
Frumusețea unui bărbat rezida din caracterul lui, din naturaletea care ar trebui sa nu dispară vreodată.
Îmi doresc sa întâlnesc firescul, naturalul, simplitatea in toată complexitatea ei, acea mana pe care sa îmi doresc sa o cuprind între palmele mele și sa nu simt nevoia sa ii dau drumul.
Unele aspecte se simt pur și simplu sau nu se simt vreodată.
Apreciez bunul simt, răbdarea, sinceritatea, perseverenta, cultura generala bogata, finețea, o discutie decenta.
Nu îmi cereți, va rog, numere de telefon. Sa ne spunem ce? Cu siguranță vorbitul la telefon are locul lui dar pentru mine scrisul primează. Este etapa in care o persoana ma face sa îmi doresc sa o aud sau nu.
Mulțumesc pentru înțelegere.

În jocul seducției moderne, nimic nu e inocent.
O fotografie devine pașaportul către fantezie. Un profil bine scris devine începutul unei povești care nu a avut timp să se întâmple. Trăim în epoca în care ne îndrăgostim mai întâi cu ochii minții, și abia apoi cu sufletul.

Privim. Scanăm. Selectăm.
Iar în spatele fiecărei alegeri, se ascunde un gând nerostit:
"Cum ar fi să fim noi doi?"

Asta e imaginația erotică – acel teatru intim în care rolurile sunt scrise pe loc, dintr-o privire, dintr-un gest, dintr-un detaliu mic dar electrizant. O fantezie care nu are nevoie de adevăr, ci doar de posibilitate.
Înainte să simțim pe cineva cu pielea, îl simțim cu mintea.

Dar imaginea nu e persoana.
Ea e doar masca prin care sperăm să fim iubiți.
Și uneori, prea prinși în propriile noastre proiecții, uităm să vedem omul real, cu fragilități, cu ritmuri proprii, cu dorințe poate diferite de ale noastre.

Sexualitatea e, în esență, o întâlnire între două lumi interioare.
Imaginea e invitația. Imaginația e drumul.
Dar intimitatea adevărată începe doar atunci când renunțăm, treptat, la fantezie – și îndrăznim să cunoaștem, cu ochii larg deschiși.