Imi place sa rad si sa glumesc. Imi place sa socializez cu prietenii. Imi plac cuvintele simple si sincere. Prefer oricand plimbarile in aer liber. Sunt un visator, un pic aiurit si cel mai important: - Imi place sa negociez dur.

****://youtu.be/iJ4r-Fr-fiM?si=Z fBOLeN9ZhlqWJFV

Uneori, destinul are un simț amar al umorului. Îi aduce față în față pe doi oameni care par făcuți unul pentru celălalt, dar o face atunci când timpul nu e pregătit. Sau poate ei nu sunt. Se privesc și simt că în ochii celuilalt ar putea trăi o viață întreagă, dar realitatea le dă peste mâini atunci când încearcă să o atingă. Se iubesc, dar iubirea lor e fragilă, ca o flacără prinsă între două palme tremurânde.
Și totuși, ce magie! Când sunt împreună, lumea se topește în jurul lor. Două suflete care se recunosc într-o clipă, două inimi care bat într-un ritm comun, chiar dacă drumul le duce în direcții opuse. Dar dragostea, oricât de intensă, nu e întotdeauna suficientă. Nu când bagajul lor e plin de frici, de neînțelegeri, de vise neterminate. Nu când maturitatea încă nu s-a așezat în privirea lor.
Se rănesc fără să vrea, pentru că iubirea lor e uneori prea mare și ei nu știu cum s-o țină în brațe fără s-o frângă. Nu luptă destul. Sau poate obosesc să tot lupte împotriva lumii, a timpului, a lor înșiși. Și, într-un final, rămân doar două siluete care s-au iubit cândva atât de frumos, dar nu suficient de bine.
Oamenii potriviți nu se uită niciodată cu adevărat. Rămân ca un parfum vechi într-o haină uitată în dulapul amintirilor. Ca un vis frumos din care te trezești prea devreme. Ca o întrebare care începe mereu cu „Ce-ar fi fost dacă...?”