Spre-amiza vieții noastre muritoare ajuns, într-o pădure întunecoasă ma ratacii pierzând dreapta cărare. Nu-i chip sa spun, căci prea cumplit m-apasa si ma-nfioara gândul ei, ce crunta ma-nprejmuia, ce-adanca si stufoasă. Nici moartea in durerea ei n-o-nfrunta; dar până-a spune ce mi-a fost spre bine, de celelalte,amintire, canta. Intrai in codru fara-a sti de mine, căci somnu-in vine mi-l simțeam cum cura, când ma-abatui din calea de lumine.

Sa mi găsesc pe cineva care sa vorbească limba mea ...sa nu fiu nevoita sa mi traduc sufletul o viață întreagă!

Când o să fie momentul mă vei cunoaște.
Nu poți cunoaște un om în ani de zile apai dintr o simpla descriere ....

Despre mine pot spune că sunt o fire veselă care nu agreează morocănoșii. Indiferent prin ce trecem în viața asta, învățăm și niciodată nu plecam de la zero ci cu experiența. Orice eșec îl putem transforma in oportunitate, niciodată nu este prea târziu să iubești !