Cum ar fi dacă: te-ai afla pe un munte, obosit în urma efortului fizic, asudat și flamand, în căutarea unui loc în care sa te poți aseza, sa mananci un sandwich in timp ce admiri privelistea pentru care ai bătut calea...sa simți vantul total neprietenos pana la oase, sa ai buzele uscate/crapate de vant, parul zburlit și bocancii murdari iar pe cararea din fata ta sa se apropierea o fata care sa te priveasca fix și pt care sa fii cea mai frumoasa priveliste pe care a lasat-o Dumnezeu pe pamant, exact asa cum ești in acel moment: natural.
Frumusețea unui bărbat rezida din caracterul lui, din naturaletea care ar trebui sa nu dispară vreodată.
Îmi doresc sa întâlnesc firescul, naturalul, simplitatea in toată complexitatea ei, acea mana pe care sa îmi doresc sa o cuprind între palmele mele și sa nu simt nevoia sa ii dau drumul.
Unele aspecte se simt pur și simplu sau nu se simt vreodată.
Apreciez bunul simt, răbdarea, sinceritatea, perseverenta, cultura generala bogata, finețea, o discutie decenta.
Nu îmi cereți, va rog, numere de telefon. Sa ne spunem ce? Cu siguranță vorbitul la telefon are locul lui dar pentru mine scrisul primează. Este etapa in care o persoana ma face sa îmi doresc sa o aud sau nu.
Mulțumesc pentru înțelegere.

Un strop de apă vie peste un suflet căzut dincolo de aparențe,de toate chemările la arta conversației