Când ești tânăr alergi după tot ce crezi tu că îți aduce fericirea.
Fericirea este un sentiment de moment, nu poți să il ai permanent. Totul in viată se plăteste, viteza este mare, zilele se scurg.... vrei cea mai frumoasă casă, mașină, femeie.... vrei totul perfect, repede și dacă se poate fără efort.
Dar, tot ce cauți, tot ce vrei, si tot ce ai se plăteste cu timp. Iar timpul nu o să ți-l mai dea nimeni înapoi niciodată. Dacă o mașină o vinzi si pierzi niște bani la ea, casa o vinzi și pierzi sau câștigi..... ziua de ieri nu ți-o mai dă nimeni orice ai da la schimb, orice ai face azi.....
Timpul prin care treci cu viteză si nu faci ce te face fericit in fiecare zi, in fiecare moment, este cea mai mare pierdere. Ireparabilă.
Peste ani vei sta singur pe un scaun, poate intr-o căsnicie pe care nu ai vrut-o, poate cu un partener pe care nu îl iubești.... și atunci vei avea răgazul să te gândești la ce ai face dacă ai da timpul înapoi. Dar doar atât. Să te gândești....

Dar ține minte: atăta timp căt alergi după efemerida fericire esti încă tânăr

Later edit: Ce privat bre... ce privat?!? În piața publică îți strigi și admirația, și antipatia.
Privatu'i pentru bârfe-șmenuri-șușanele.
Ce vă mai place entanglement -ul ... la fel ca șaorma cu de toate și nici gura nu-i miroase

Moderatori angel_angel39 Galateea admin