Când cerul coboară în inimi
Crăciunul vine iar, cu pas domol,
Și-n inimi arde dorul cel ceresc; Hristos Se naște-n suflet, mic și mare, Iar visul creștin iar îl retrăiesc. Să lepădăm trecutul cu iertare, Cu pace, blândețea să ne fie scut, Căci doar iertând aflăm adevărata stare, De suflet nou, prin Pruncul Cel născut. Îngerii din cer coboară lin, Și-n taină ne păzesc cu sfânt cuvânt; Speranța vieții ne cuprinde deplin, Sub bolta clară a iubirii pe pământ. PS; Crăciunul nu cade din cer, Ci răsare acolo unde omul devine smerit și bun. Iar cu pașii iertării și lumina iubirii curate, Sufletele se deschid larg, Precum un altar în care Îngerii coboară. Și transformă noaptea într-o taină fără hotare, Ce renaște în Hristos și dăruiește iertare. |















Comentarii
Lanca
Cu pace, blândețea să ne fie scut,
Căci doar iertând aflăm adevărata stare,
De suflet nou, prin Pruncul Cel născut."
Ce frumos sună! Dar câți vrem, cu adevărat, să trăim această stare...sau, mai corect, câți reușim, căci de vrut poate vor mulți....
zora
De cand am descoperit colindul asta,il tot ascult...❤️
https://youtu.be/wHl1WE5p3cI?si=Zf_fdZEL … Qqs-y
nona
Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare. Este despre luminițe, colinde, daruri. Dacă era si puțină zăpadă ar fi fost feeric.