| Durerii în absolut
 
								Suferința nu ne face sfinți și nici mituri. Ea înflăcărează sau transcende în suflete, după cât vid se găsește în ele. Nu manipulează — supune fără excepții. Fără ea, nu putem privi direct în ochi viața. Fiecare pace poartă lacrimile ei de împăcare. Acceptarea e maestria iubirii de sine — clipa în care îți hotărăști rădăcinile. Tăcerea este guvernarea între înțelepciune și putere, un echilibru de sens. Și peste toate, rămâne o singură mărturie: Evanghelia este obsesia durerii în absolut. Durerea care nu caută sfârșit, ci înțeles; care nu cere izbăvire, ci adevăr; care transformă omul într-o rugăciune fără cuvinte. | 















Comentarii
zora
zora
Imi placu ce scrisesi la final...
Omul in evolutia lui se transforma intr-o rugaciune fara cuvinte.❤️❤️
MultumescUituc