Azi fiind ziua mondială a salutului, vă fac cadou o poveste cu morală:

Bună ziua! zise ariciul vulpii care tocmai trecea pe lângă el rimelându-și genele. Bună, bună, hai pa! Am întâlnire cu ursul, tocmai și-a tatuat o coadă lungă și mă duc să i-o măsor. Plecă vulpea chicotind că l-a fraierit pe arici, dar nu apucă să zburde prea mult că o și puse la pământ mistrețul  cu colții de fildeș. Bine, nu erau colții moșteniți din familie, erau cumpărați din țările calde pentru a impresiona vietățile pădurii de gen feminin și a oftica ceilalți masculi, în particular lupul și ursul. Își scutură vulpea blănița și se răsti la mistreț: păi, bine, Bobiță, ce făcuși? Nici bonjour nu dai, nici... Puteai să saluți și să mă inviți la un suc de ghindă, că nu îți cădeau colții. Hai, pa! Și mersi, zise ea dând nervos din gene. Un sălbatic, ce pretenții poți avea?? Și plecă vulpea mergând cu mare dichis când dădu bot în bot cu cerbul. Se opri și așteptă. Ăsta nu o luă în coarne dar nici bună ziua nu îi spuse. Așa ceva!!! Păi e frumos? Așteaptă să îl salute ea, o doamnă?? Pfui! Degeaba e frumos dacă e prost crescut, adică prost. Plecă vulpea mai departe și se întâlni cu bursucul, care strănuta de mama focului. Pe ăsta îl ocoli iute și nu stătu să vadă de salută ori ba, că strănutul ăla poate fi semn de Covid. Plus că bursucul, dacă îi dai nas, se crede mistreț. Merse vulpea mai departe și aproape de bârlogul ursului dădu de lup. Ăsta era matol, băuse toată vișinata din coșulețul Scufiței roșii, iar acum duhnea de la o poștă, nu avea nevoie de salutul sau de pupicul lupului. Cel puțin, nu acum. Trecu pe lângă el privind în altă parte de era să dea peste iepurilă. Era nevorbit de felul lui așa că vulpea tuși puțin cu coada la bot și, făcând pe bolnava, își văzu de drum. Îi făcu, totuși, iepurașului din lăbuță, nu voia să strice amiciția cu el, că era gospodar și darnic și primitor, la o adică. În sfârșit, ajunse la bârlogul ursului unde era coadă mare, că tot nu are ursul coadă, mai mult dame: madame bursuc, Scufița roșie, veverița, cârtița, duduia jder, cucuveaua și, puțin mai deoparte, vânătorul. Bine, ultimul nu era femeie și avea și pușca și cureaua lată. Toate venite să pupe laba ursului, vânătorul nu se știe cu ce treabă. Vulpea se gândi că nu se cade să salute adunătura de femei, că mai femeie ca ea nu e nici una, așa încât se duse glonț la vânător să se bage în seamă. Din păcate, glonțul vânătorului fu mai iute ca vulpea și...
Morala: nu știi niciodată de unde sare glonțul, așa că salută lumea, fă baie de mulțime, fii prietenos că nu te costă nimic. Plus că, la înghesuială, șansa să te nimerească un cartuș taman pe tine e mai mică.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin