...ma sculasem de dimineata, asa cum ii shade bine omului gospodar. Am dat ocol bataturii cu matura in mana, auzind pasarile cotcodacind de foame...dar cine sa le dea grauntele? Uff... si animalele trebuiau adapate, iar pruncul trebuia trimis la scoala. No...am terminat treaba pe batatura si mi'am suflecat manecile ca sa pun de'o mamaliga. M'am asezat pentru o clipa in prag, sa'mi trag sufletul si am vazut pasi pe ulita plina de praful rece al diminetii. Si mi'am zis asa, dintr'o data: sa ma ierte Dumnezeu daca stiu de ce...si ce i'as tranti calatorului astuia o lingura mare de mamaliga! I'as pune'o in farfuriile alea de lut ce le'am luat la Mosi...si niste tocanita din ciupercile proaspete abea culese din bruma de roua de azi dimineata. Si zis a fost, caci n'am mai avut seara buna. Inchideam gainile, ajutam pruncul la lumina opaitului sa dezlege slovele abea invatate, scuturam fata de masa, si'mi asezam broboada pe cap, asa cum stiam ca'mi sta bine, imi luam ciorapii rupti si ma asezam pe prispa, la peticit. Nu ma uitam dupa care trase de boi, nici ca ma ridicam cand trecea taica popa prin sat, imi vedeam tacuta de lucrul meu...Si pastram mereu botzul acela de mamaliga si lingura aia de mancare, doar, doar s'o indura Dumnezeu sa'mi trimita iar omul la masa, si'mi tot ziceam: s'a dus omul ala de aruncase o privire peste gard si ma gasise nepieptanata si cu basmaua botita. Si mandru om era dupa statura! S'a dus...cine sa'l mai intoarna? Si daca nu i'o fost bine cu mamaliga mea, o gasi alta mai rumena si mai calda...de parca ce, as putea eu sa'l tin? Deh, nu's eu cine stie ce...ia, un suflet mare acolo, cred...cu cautatura mai speriata ca a ****rilor din sat, cu manecile suflecate mai des si cu bataturi in palme de la maturatul ograzii. Dar, omul ala, naiba ma stie de ce, am stiut eu ca ar fi stiut sa'mi tina mana strans, ca la hora din sat si m'ar fi privit o data in ochi de mi'ar fi ajuns pana la moarte. Si Dumnezeu ma stie cate as face sa'l vad macar o data, aruncandu'si ochii in ograda mea si strigand de pe ulita:" pune ****re de'o mamaliga, asa cum numai tu stii! "
Hmm...iute as atzatza focul in soba si i'as trage ciubotele dupa ziua de munca... si apa calda i'as turna pana in talpi, pregatindu'i stergar alb sa se stearga. Si nici macar nu le'as porunci ochilor sa ascunda, ca tare mi'i drag calatorul asta! Si i'as asterne o fata de masa alba, calcata cu migala, cu fierul acela incins de jarul carbunilor din soba. Si i'as mai sterge o data lingura de coltul broboadei, sau de catrinta si m'as invarti pe langa el ca poate, poate o mai vrea niste apa de la fantana cu apa proaspata din batatura, sau niste sare...si i'as povesti iute ce au mai zis vecinele, cum e mersul prin sat..si i'as mai turna o gura de vin din carafa. Ehh, nu mai gasesc eu asa om! O fi gasit alta cu naframa mai frumoasa si noua, care a stiut sa nu lase ivarul tras la poarta, sau a stiut cum sa'si puna naframa mai bine si sa taca cand a fost de tacut. Acum, eu, ce sa mai caut? Ca gasisem, dar nu am stiut sa tac. Si daca ma apuc acum sa ma uit iar pe drum, s'ar chema ca n'am gasit si Dumnezeu ma stie ca nu's d'aia, ca daca'mi zic rugaciunea, apoi zisa ramane! Si pana la urma ce mare pacat am facut, eh? Ia, am vrut sa vad si eu cum e sa'i porti de grija pe lumea asta, cum e sa'ti fie drag sa faci ochi dimineata, in pat curat, langa omul drag. Acum insa stau pe prispa si tot framant la zdreantza de ciorap din mana mea, caci trebuie sa'l peticesc, sa'l cos. Si mai arunc un ochi pe ulita, atat mi'a mai ramas...si astept sa'l vad peste gard, la poarta, strigand: "unde esti femeie?Ai pus de mamaliga??"

Moderatori angel_angel39 Galateea admin