Pentru că seara aceasta este una specială, cu totul și cu totul specială, repostez un blog pe care l-am scris cu durere în suflet dar cu bucurie în inimă. Bucuria de a te fi cunoscut.

Mâna ta cea frumoasă cădea liber de-a lungul spatelui meu, pe mijloc, mângâindu-mi coloana și numărând vertebră cu vertebră. Aș fi putut să mă răsucesc din somnul meu parțial și să te îmbrățișez, cum făceam totdeauna în vis, dar am continuat să te văd, fără să te privesc, cum mă mângâi și cum nu te înduri să mă trezești. Mi-am imaginat, apoi, cum pleci fără să mă fi sărutat, doar cu gustul nopții ce tocmai a murit odată cu dragostea.
Mă uit spre inelarul stâng pe care am alunecat ușor inelul de la tine.
Îmi este puțin mare, mă gândesc că așa ai vrut tu să fie, elegant, iar eu să am mereu grija lui, să nu se piardă. Ca și cum aș avea grija ta, în fiecare clipa.
Să-ți spun cum te-am visat astă-noapte? Eram pe ringul de dans și începuse melodia care cânta atunci când ne-am întâlnit prima dată. Ca și atunci, te-ai aplecat deasupra mea și m-ai întrebat șoptit, la urechea stângă, dacă vreau să mă las purtată de val în ritmul blues-ului putred. Corpul a început să-mi tremure ușor, simțeam cum tensiunea mea lăuntrică îmi face dinții să clănțăne aproape imperceptibil ca și când aș fi fost conectată la un curent peste voltajul admis. Limba reușea cu greu să-mi umezească buzele arse de dorință, îmi simțeam respirația fierbinte și pe tine cum mă îmbraci ca o haină de lumină caldă. Când m-ai lipit de trupul tău, am simțit inutilitatea timpului trait departe de tine. Aș fi vrut să anulez tot ce irosisem în lipsa ta, să șterg toate greșelile făcute cu alții, ulterior, aș fi dat orice să mă văd spunându-ți DA atunci când eram prea tânără să-ți accept oferta de a ne iubi liber. Ei bine, m-am lasat în voia ta pe muzica din care simțeam doar bass-ul rascolindu-mi esența feminină, am simțit cum mă ridici spre gura ta cu buze moi și pline, cum îmi iei toată respirația și ceva în plus, sigur sufletul, și mi le sorbi în tine. Am avut senzația aproape reală că pătrund într-un tunel de lumină, în care nu cobor ci mă înalț, am simțit cum levitez odată cu tine într-un spațiu din care dispăruseră oamenii și tot decorul, și hainele noastre și teama și amintirile. Aș fi zis că lumea începea atunci, că noi eram aleșii. A durat, poate, doar o secundă visul, dar m-am trezit ca și când aș fi dansat cu tine o viață. Ca și când nu m-aș fi irosit atât amar de vreme, nu m-aș fi risipit dăruindu-mă falșilor cerșetori și nici jefuită de hoți de suflete n-aș fi fost. M-am trezit din vis curată ca lacrima, cu senzația că locul de lângă mine e cald încă și că miroase a îngeri.

https://youtu.be/Gu2pVPWGYMQ

Moderatori angel_angel39 Galateea admin