S-a tot vorbit în ultima vreme despre familie, despre redefinirea ei. Din cele mai vechi timpuri familia a fost reprezentată de mamă si tată si copiii acestora. Din diverse cauze, pe care nu le mai pomenesc, a mai aparut in societate un alt model de familie, familia monoparentală. Cunoaștem cu toții ce înseamnă aceasta. Am aflat recent, cu stupoare, că în societatea românească nr familiilor monoparentale reprezintă aproape un sfert din nr de familii ale acestei tări. Nu se vorbește prea mult despre aceasta. Nu aduce niciun castig politic nimanui si nici biserica nu pare interesată de problemă. Problema in viziunea lor o constituie cele câteva mii de persoane cu o alta orientare secsuală. Deci, despre ce vorbim?
Ca orice mamă singură, îmi pun întrebări. Multe intrebări. Principala întrebare pe care mi-o pun este dacă sunt eu suficientă copiilor mei, dacă îl pot înlocui pe tatăl lor? Știut fiind că, copii își iubesc ambii părinti în egală masură. Ca orice părinte ce își iubește copiii, vreau să le asigur tot ceea ce este mai bun, de la educație pâna la condițiile de trai. Și nu este zi în care să nu le spun cât de mult îi iubesc. Încerc să îi invăt toleranta, bunatatea si tot ceea ce consider eu că este necesar. Până acum cred că am reușit dar vazând câtă întoleranță răzbate din amvonul bisericii și cu ce întrebari vine fata de la scoală, după ora de religie, mă intreb serios, dacă chiar este necesară, daca să-mi mai las copii sa studieze religia. Este o materie optională, dar atât timp, cât toti părintii au optat ca, copii lor sa frecventeze aceasta materie, n-am vrut sa fac notă discordantă si nici copilul să se simtă exclus.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin