"Mie simpla contemplare a înţelepciunii îmi ia mult timp; o privesc înmărmurit, aşa cum privesc uneori universul, pe care adesea îl văd cu ochi noi. Simt de aceea veneraţie pentru descoperirile înţelepţilor şi pentru cei ce le-au aflat. Îmi place să le iau în stăpînire de parcă ar fi o moştenire de la mulţi strămoşi. Aceste izbînzi, aceste strădanii, pentru mine au fost făcute. Să ne purtăm însă ca un bun cap de familie, să sporim patrimoniul primit; moştenirea aceasta să treacă de la mine la urmaşii mei îmbogăţită. Rămîn încă multe de făcut şi multe vor rămîne în continuare şi nimeni, chiar peste o mie de secole, nu va ajunge să nu mai poată adăuga nimic.

Dar chiar dacă cei din vechime au descoperit totul, felul în care punem în fapt descoperirile altora, cum le cercetăm şi le rînduim va fi mereu altul. Închipuie-ţi că au fost găsite leacuri care să vindece ochii: nu mai am nevoie să caut altele; numai că cele pe care le am trebuie să le potrivesc cu bolile şi cu împrejurărirle. Cu un leac se îndepărtează crusta de pe ochi, cu un altul se reduce inflamarea pleoapelor; cu acesta se poate opri un spasm şi se opreşte lăcrimarea, cu celălalt se face vederea mai pătrunzătoare; se cuvine mai apoi să mărunţim ierburile, să alegem momentul potrivit pentru tratament şi să stabilim dozele după nevoile fiecărui pacient în parte. Cei din vechime au găsit leacuri pentru bolile sufletului; ne priveşte numai pe noi cum anume şi cînd le aplicăm.

Înaintaşii noştri au făcut mult, dar nu au făcut tot. Cu toate acestea, se cuvine să fie respectaţi şi veneraţi. De ce să nu păstrez portetele oamenilor de seamă ca îndemnuri ale spiritului şi să nu le aniversez ziua de naştere? De ce să nu-i pomenesc mereu pentru a-i cinsti? Le datorez aceeaşi veneraţie şi dascălilor mei şi lor, dascăli ai omenirii: ei au fost izvorul unui bun de mare preţ. Dacă întîlnesc un consul ori un pretor, îmi fac datoria de cinstire pe care o impune sarcina lui: cobor de pe cal, îmi descopăr capul, îl las să treacă înainte. Cum aşa? Îi voi primi în inima mea pe cei doi Cato, la Laelius cel înţelept, pe Socrate şi pe Platon, pe Zenon şi pe Cleanthes fără să le arăt cel mai mare respect? Nicidecum: eu unul îi voi venera şi mă voi ridica întotdeauna în picioare în faţa unor nume atît de însemnate. Rămîi cu bine."

©Seneca

P.S:
Se pare ca nu gasesc subiecte pe masura alegerilor dvs, care imi stergeti postarile, la sectiunea blog, fara nici macar un avertisment in prealabil - care ar fi practic, nefondat, din moment ce permiteti jignirile altora, asupra unor postari mai vechi, sau limbaj trivial, ori alte cele care sincer, nu va aduc nimic pozitiv.
asta e, nu este de mirare, la ce sa ma astept, din partea abuzurilor, inclusiv a cuiva din administratie, care ar trebui totusi sa ia la cunostinta acestea?
va multumesc.
Puteti sterge si contul, de asemenea. Daca nimeni nu a avut curajul de a se ridica in picioare, sa reclame abuzurile pe care dvs, cei din administratie, le permiteti cu buna stiinta, atunci, am fost eu unul. Nu imi pare rau ca ma exclud din teritoriul dvs. care vi-l marcati prin abuzuri.
Nu ar avea sens, sa va spun ca ar trebui sa va fie rusine - fiindca nu aveti bunul simt si nici datoria onorabila. Nu apartineti poporului roman, cei care faceti acestea si va complaceti astfel. Poporul roman, este format din oameni care au Onoare, nu care isi bat joc de ei insisi.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin