Regulament
Bloguri

De pe culme in abis

Romanan: "Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest ucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura."

sursa: Romanan - Cand-daruiti-iubire-deveniti-un- rege/

“În mod fals se afirmă că cine iubeşte mult este şi capabil de a urî cu aceeaşi putere. Iubirea şi ura, însă, n-au energie comună, nu pornesc din acelaşi izvor… Iubirea este o energie divină, bună, este viaţa armonioasă, iar ura este, de fapt, o stare de apatie, oricât de violent s-ar manifesta. Pentru a urî ai nevoie de energia răului, întunericului şi energiile satanice îţi sunt, în acest caz, de ajuns.”

Cine a cunoscut dragostea, nu cunoaşte ura. De ce? Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu“, volumul I, spune că: “Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.” Ce mai poate face dragostea? Să ierte. Multă lume confundă ura cu alte sentimente: furia, dezamăgirea. Sigur, nu este un lucru tocmai plăcut să te dăruieşti cu totul unei persoane, iar după un timp să ţi se spună “ai devenit inutil, nu mai am nevoie de tine”. E normal să te simţi frustrat, trădat, să fii dezamăgit şi furios. Dar dacă o iubeşti, n-ai s-o poţi urî.

Să ne imaginăm un scenariu: persoana despre care tocmai am vorbit se află în mijlocul unui lac, nu ştie să înoate, sunteţi doar tu şi ea…..strigă după ajutor… aţi putea să-i întoarceţi spatele şi să plecaţi mai departe… sau… i-aţi salva viaţa? Sincer, eu unul m-aş arunca după ea! Poate c-aş muri, m-aş îneca, dar aş face tot posibilul s-o salvez.

Haideţi să vedem şi o definiţie a urii: “Ura este viciul sufletelor înguste; ei o hrănesc cu toate meschinăriile lor şi o folosesc ca pretext pentru tiranii josnice.” (Balzac)

Deci, dacă ura se naşte din puţinătatea sufletului, n-are cum să se nască dintr-o inimă iubitoare, fiindcă dragostea are nevoie de un suflet mare. În plus, dragostea presupune o dăruire totală şi necondiţionată. Iată ce spune Charles Dickens în Marile speranţe: “Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” Şi oricât vei fi rănit, oricât vei fi de zdrobit, la un moment dat ai să stingi acel foc, dar nu cu ură, ci tot cu iubire, vei ajunge să ierţi, chiar dacă nu vei uita.

sursa: http://asudepica.netii.net/de-pe-culme-i … abis/
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

poza danbvsb

danbvsb

  • Publicat Acum peste 2 luni
thumbs up
poza danbvsb

danbvsb

  • Publicat Acum peste 2 luni
Da Romanan, mi-a plăcut acel fragment din blogul tău (care l-am citat) şi mi-a adus aminte că scrisesem un articolaş pe tema asta, a transformării iubirii în ură. Era răspunsul la o întrebare a Ei: Ai să mă urăşti acum?
poza danbvsb

danbvsb

  • Publicat Acum peste 2 luni
G&F, oare nu stă teoria la baza practicii? Şi dacă tu n-ai văzut Aldebaran, asta nu înseamnă că nu există