Regulament
Bloguri

Duminica... Fu si trecu'...

Duminică, vreme (încă) frumoasă, condiţii ideale de odihnă (binemeritată) pe-o banca-n parc. Şi nu un parc oarecare, ci un parc romantic cu o vechime mai mare de un secol, proiectat de un peisagist francez, cotat a fi cel mai frumos din Europa, la categoria sa.
Cândva exista şi un hipodrom, cu ceva tribune, unde aveau loc la sfârşit de săptămână curse de cai, cu pariuri şi gherete cu de-ale gurii, flamânde şi/sau însetate. Acum nu mai este, de ani buni, dar a fost construit un velodrom, cu tribune ceva mai ample, unde mai sunt găzduite şi niscaiva concerte sau paranghelii.
Lacuri, ape curgatoare si mici cascade, un castel în paragină, care aşa a fost proiectat şi construit, pentru a da o notă romantică cât mai autentică. Copaci aduşi şi plantaţi din diferite colţuri ale lumii, pentru a nu crea aspectul unei banale păduri crescută aiurea…
Gradină zoologică, foişoare unde, în vremuri vechi, cântau duminica fanfare, locuri de distracţie pentru copii şi restaurante pentru părinţii lor, din care cel mai mare este alături de debarcader, cu jumătate din suprafaţă pe un ponton fix, deasupra lacului.

Multe alei, dar şi poteci ce strabat “pădurea”, fără plăcuţele stridente “nu călcaţi iarba”, perechile putându-se întinde pe un pled exact unde doresc, la umbră sau la soare.
Curăţenie şi linişte, caracteristici ce definesc (în general) ambientul parcului. Din loc în loc poţi întâlni patrule de jandarmi, câte doi sau mixte, care descurajează derbedeii şi hoţii care şi-ar face veacul în zonă, în lipsa lor.

Stând la odihnă, nu poţi să nu te minunezi şi de ceva măscări, ce-ţi aduc un zâmbet sau te pun pe gânduri.
Iată, bunăoară duminica trecută, văz apropiindu-se un “cuplu”, ce părea, după înfăţişare, din “suburbii”. El fiind ceva mai departe, în urma ei, striga la dânsa iar ea îi răspundea ceva mai molcom:
- Măăărieee!!!
- Pardon, je suis Marie…
Sau:
- Anăăă!!!
- Pardon, je suis Anne…

Ei bine, vorbele ei nu erau chiar acestea, dar vă puteţi imagina înlocuind “pardon, je suis” cu “bă Costică, nu ţi-am spus că mă cheamă”…
Săraci copii, ce trebuie să ducă în cârcă, o viaţă întreagă, imaginaţia furibundă a părinţilor ce trebuie să rostească în grabă, numele ales din nu ştiu ce corelaţie lingvistică sau amor instantaneu printre personajele cine ştie cărui film sau serial, în faţa funcţionarului ce urmează a-i elibera certificatul de naştere…

Ei bine, mi-ajunge această meditaţie şi mă grabesc sa-mi iau o cafea expresso, neagră, fără zahăr sau zeama dubioasă ce-i zice “lapte condensat”, fără nici o legătură cu acesta, în afară de etichetă. Însă bomboana ce-mi e adusă, “la pachet” cu cafeaua, merită toate laudele…
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

poza Akbar

Akbar

  • Publicat Acum peste 2 luni
Pentru cei interesati:

http://vladimirrosulescu-istorie.blogspo … .html

https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ro … _Park

Am mentionat ca acest parc este pe primul loc, in categoria parcurilor romantice.
Si daca tot am facut referire la "primul loc", voi aminti si acustica Teatrului National din Craiova, care este pe primul loc din Europa si pe locul 3 din intreaga lume. Aceasta certificare a fost facuta de o echipa de experti din Japonia, care au constatat, printre altele, ca "orice soapta de pe scena se aude in orice punct din sala, in conditii de sala plina".
Acustica fantastica a fost realizata in primul rand prin utiizarea unui lemn de rezonanta, adus din import, din care au fost realizate panourile de lemn care imbraca peretii salii si sipcile (de fapt, in termeni de tamplar, niste scanduri late de circa 20 cm, groase de circa 2 cm si ungi de circa 3 m; latura de 20 cm este situata pe verticala) care alcatuiesc primul strat al tavanului, dupa care urmeaza al doilea strat fonoabsorbant si ultimul strat, cel de rezistenta. Intre cele 3 straturi exista spatii libere, in medie de 1 metru.
Interesant este faptu ca, desi acustica din scena este perfecta catre sala (sau poate tocmai din acest motiv), in culisele scenei (arlechini) aproape nu se aude nimic din sunetele de pe scena, astfel incat, pentru ca regizorul tehnic sa poata urmari evolutia spectacolului, pentru a anunta actorii aflati in cabine, ca urmeaza sa intre in scena, s-a montat un microfon (atarnat de sus) la jumatatea scenei pentru a se amplifica sunetele catre pupitrul regizorului tehnic.
matrimoniale - membru fara poza

mario67

  • Publicat Acum peste 2 luni
Z-ule...pe tine e cred...chestia cu parcu trebuie verificatahappy
matrimoniale - membru fara poza

mario67

  • Publicat Acum peste 2 luni
Z...precis e corect?..c-am aflat ca nu Poenaru e descoperitorul stilouluihappy