Mi-am permis să reproduc din comentariul unei doamne, de pe blogul meu “Abilităţi”.

„Intotdeauna bolile apar in campul energetic al omului cu multi ani inainte ca ele sa se manifeste in campul fizic. Organismul trebuie sa blocheze programele distructive ce au patruns in campul omului. Prin gandurile, dorintele si obiceiurile noastre inducem sanatate sau boala in corpul fizic. Boala nu trebuie considerata ca o pedeapsa sau o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenta noastra, pentru ca a fost generata de comportamentul nostru mental si afectiv. Prin gand omul se imbolnaveste si tot prin gand el se vindeca. Orice boala porneste din minte. Multi bolnavi isi pregatesc in mental, cu straduinta, ani de-a randul o imbolnavire definitiva. Nimic nu se manifesta in corp fara sa aiba un prototip mental corespunzator.
Adevarata vindecare incepe in momentul in care ne gandim ce am vrea sa facem atunci cand ne vom vindeca"

Cu câţiva ani în urmă, asemenea afirmaţii ar fi părut aiuritoare, fiind tratate ca dezinformări sau chiar minciuni sfruntate.
Dar iată că, o dată cu trecerea anilor, comunitatea ştiinţifică a făcut primul pas spre recunoaşterea acestor afirmaţii, ce erau tratate înainte ca “sminteli paranormale”, în momentul în care a inclus stresul ca o cauză a apariţiei şi proliferării multor boli.
Doctorii nu au pus “degetul pe rană” afirmând că mentalul poate genera boli, ci au inclus în “ecuaţie” un factor nou, identificat în stres. Dar este simplu de recunoscut faptul că stresul acţionează de fapt asupra mentalului care, la rândul său, declanşează boli…

O a doua recunoaştere, cu implicaţii masive, este recunoaşterea fenomenului placebo. Adică faptul că mentalul este capabil să trateze boli, fiind “păcălit” că a fost tratat cu medicamente reale.
Pasul imediat urmator este de a ne concentra singuri, pentru a convinge mentalul sa lupte cu bolile.

Concluzia imediată, din cele de mai sus, este recunoaşterea faptului că mentalul este capabil (şi responsabil) atât de apariţia bolilor cât şi de “vindecarea” acestora. Atâta tot că le este foarte, foarte greu să recunoască faptul că o minoritate, care nici nu face parte din comunitatea ştiinţifică, a ştiut, încă din timpuri străvechi, de dependenţa existentă între mental şi sănătate. Cei care au ştiut şi ştiu, au fost şi continuă să fie luaţi în zeflemea, doar pentru a-şi susţine superioritatea intelectuală… Contează cu ce preţ? Nu la fel procedează şi politicienii corupţi care îşi apără cu orice preţ breasla?

Este evident că, în ciuda acestor argumente, majoritatea va continua să nu creadă. La fel de evident este şi faptul că nu poţi obliga pe nimeni să creadă, atâta timp cât mentalul lor limitat va respinge categoric acest lucru.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin