Regulament
Bloguri

Scriitoarea si chirurgul

Se schimbase de trei ori!
Rochia rosie era prea rosie ,ii amintea de casele de placeri , nu ca ea n-ar fi avut placeri ,insa nu se potrivea in contextul din acea seara .Dupa lansarea cartii si autografe ,urma o petrecere rafinata ,cu invitati dintre cei mai celebri si bogati.Cea neagra era prea neagra ,mult prea sobra; se potrivea oarecum evenimentului, insa voia ceva mai senzual si usor provocator. Cea albastra parea alegerea potrivita ,insa materialul protesta vehement pe coapsele ei
La naiba ! Nu crezuse sa fie atat de greu!
Bine ca macar machiajul rezista. Fusese inspirata sa aleaga un stil cat mai natural ,desi fata ii fusese tencuita profesionist,astfel incat sa arate cat mai aproape de pozele de pe coperta
Cea alba iesea clar din discutie !Nici nu mai stia de ce si-o luase .Era evident ca nu era masura ei. Poate doar ca si stimulent ,ca un fel de impuls sau avampremiera la trupul pe care si-l dorea
Mai ramanea rochia verde .
De la inceputul serii ii ignora strigatul mut.Pana atunci!
Cine naiba ocolea o rochie dintre cele mai scumpe ,doar pentru ca avea culoarea nepotrivita? Mai exact ...culoarea ochilor lui!?
Innebunise?
Smulse umerasul cu ciuda, de parca ar fi vrut sa demonstreze propriilor ganduri cat de mult se puteau insela.In nici doua minute rochia smarald ii mangaia trupul intr-o atingere divina.
Si totusi...
I se parea ca are nevoie de o protectie mai mare decat cea a dantelelor de dedesubt, pentru ca simtea acel verde de parca ii sugruma sufletul, si-i impletea venele precum funiile de usturoi
Ii venea sa planga!
Motorul silentios al limuzinei ar fi putut trece neobservat ,insa ea il resimti ca pe un clopotel pe care il astepti cu sufletul la gura pentru ca stii ca 2 iul la istorie are inscris pe el numele tau.
Observa cu coada ochiului reactia trecatorilor ,si in alte circumstante ar fi zambit indulgent
Nimeni nu banuia pretul orelor nedormite, al izolarii de lume, chinul lipsei de inspiratie ,cand pur si simplu iti vine sa zaci intr-o balta de depresie, sau metalul agasant din vocea editoarei ,ce i ar zgaria cu acelasi succes timpanul si fara a se folosi de telefon Uneori o banuia de abillitati telepatice! Cand era mai scufundata in depresie, fix atunci o suna! Incepuse sa creada ca este un simt al editorilor, iar finalizarea era ,musai, enervarea la maxim
Uriasul in miniatura ,se strecuraa elegant ,in ciuda dimensiunii; inauntru era racoare ,iar licoarea rece si cu bule o ajuta sa se relaxeze .
Ii venira in minte piscoturile ,insa alunga repede gandul.Asortarea piscoturilor la sampanie erau atributul lui Mircea.
Lacrimile acestea,musafiri nepoftiti! Intoarse capul in partea cealalta, de parca ar fi reusit sa intoarca spatele si trecutului!
...Un nou succes .
Poate cel mai rasunator !O noua carte ,o noua inventie ,o noua poveste!
Si nimeni nu banuia ca, la fel ca si celelalte ,ascundea intre randurile-i,un mic univers numai de ea stiut si trait.
Nu fusese cea mai neagra perioada din viata ei ,insa parea una dintre cele mai greu de uitat
Privirea ii cazu pe verdele rochiei!
Ahh!
Desi incerca sa alunge gandurile, mana atinse inconstient materialul ,strangandu-l usor,apropiindu-l de ea.
Simtea nevoia de el.
Dar oare el ,el isi mai amintea de ea?
Pentru ca ea il inventa pretutindeni! Il compunea si il recompunea la nesfarsit. Uneori din taceri, alteori din franturi de vise ,din note muzicale sau din lacrimi. Cel mai bine-i iesea din cuvinte .
Si asa luau nastere eroii din cartile ei .Mereu diferiti, mereu altii ,dar intotdeauna cu un crampei din EL.
Pentru ca si EL era un erou.
Domnul doctor Mihaiescu .
Mircea Mihaiescu!
Medic chirurg cardiolog! Unul dintre cei mai respectati din bransa!
Manuia cu precizie bisturiul ,taia in carne vie ,la fel cum taiase si in inima ei.
Mereu isi inchipuise ca va extirpa doar parte bolnava ,si ca locul va ramane sanatos. .
Facuse curatenie in inima ei ,aerisise locul, plantase si flori .Toate... pentru el.Trandafiri .
Ii placeau trandafirii Iar cand au inflorit. l-a luat de mana si l-a invitat in sufletul ei .
Mai spre toamna l-a servit cu prima dulceata de trandafiri. Crezuse ca-i placuse ,pentru ca parea ca se mutase cu totul in sufletul ei.
Se cunoscusera cand ajunsese la spitalI,la urgenta.
Editorul ei se ocupase sa-i asigure cea mai buna expertiza ,iar cel mai bun era el.
O privise neutru ,ca pe orice pacient supraponderal, inconstient ca-si pune viata in pericol.Ii explicase pe intelesul ei ca venise vremea sa renununte la anumite placeri ,si nu la cele legate de rochia rosie ,ci la cele care faceau sa nu o mai incapa cea albastra. Se oferise chiar sa o recomande unui coleg nutritionist ,si sub indrumarea amandurora ,problemele ei de sanatate sa dispara, iar silueta sa-si recapete tonusul si armonia pierdute. Poate ca ar fi fost bun si un psiholog ,ii spuse Mircea la consultatia dintr-o vineri.Odata eliminata cauza psihica, le usura mult munca ,iar rezultatele se mentineau in timp.
Cu greu accepta Ana.
Isi amintea de vremurile cand fusese frumoasa ,admirata ,dorita.Poate mult prea dorita. Cand barbatii o priveau cu pofta, la fel cum poftesti la halca de carne de pe tejgheaua macelariei ,preparata cu mirodenii,iar unii dintre ei ii erau chiar rude .Incerca sa uite episodul cu unchiul ei ,cat si pe acela cu medicul nepotului ei ,asmatic ,pe care il purta la terapie cand parintii ii erau la serviciu.
Punctul pus ultimei relatii ,si ceea ce a urmat ,au aruncat-o din nou in mijlocul placerilor interzise.
Mancarea ii devenise singurul sprijin, aliatul ce nu o dezamagise niciodata.Era mereu acolo ,desfatand-o ,imbiind-o .Nu o trada ,nu pleca nicaieri ,si nu o insela cu altcineva.Ii asculta cele mai mari nebunii , nu o cicalea ca greseste ,nu o presa ca are termen limita pentru predarea manuscrisului, si nu o violenta in niciun fel.
Doamne ce prietenie stransa le lega! Stransa si plina de afectiune!
Isi jurasera credinta si fidelitate vesnice ! Si ce echipa faceau ,doar ea si mancarea!
Uneori o lua cu ea in pat ; nu se jena cand o vedea goala privind o de pe noptiera si nu ii spunea niciodata,dar niciodata...ca s-a ingrasat!
Si acum ! Acum trebuia sa renunte tocmai la ea!
Sa o tradeze,sa ii intoarca spatele, sa o alunge miseleste!
Imposibil!
Doctorul asta nu stia ce ii cere!
-Asculta domnita, mie nu-mi pasa cine esti dumneata! Daca nu esti dispusa sa accepti si sa urmezi cea ce este vital pentru tine, cauta-ti alt medic! Dar sa-l anunti ,din timp; sa aiba o inima in buzunar ,pentru ca in curand vei avea nevoie de una noua!
Insa nu a fost nevoie. Mircea ii daruise ceva mult mai de pret :inima lui .
A fost momentul in care Ana a decis ca viata ei merita o noua sansa ,si ca acum va trebui ca trupul ei sa adaposteasca doua inimi .Nu-si facea probleme , loc era destul.
Desi Mircea o iubea pe ea ,ea cea cu kilograme ,cea cu vergeturi si celulita ,Ana ar fi vrut sa-si demonstreze iubirea ,punandu-l pe el mai presus de mancare.
A urmat schimbarea . A fost greu ,uneori foarte greu.De multe ori se simtea slaba, dar nu pentru ca slabise. Nici nu mai tinea minte de cate ori a vrut sa abandoneze . Mai ales in noptile in care el lipsea, chiar daca motivat. Era de garda! Muncea enorm ,ceea ce era bine ,mai ales in momentele in care si ea avea nevoie sa se concentreze la munca ei, fara ca cineva sa o preseze cu pretentii casnice inutile.
Sau in zilele cand ar fi vrut sa ii ceara parerea legat de deznodamantul vreuneia din creatiile ei. Fericite femeile ce-si puteau suna iubitul oricand .Ea nu putea. Din nou acel sentiment de gol ,de abandon ,si...din nou frigiderul.
Doar azi, doar o prajitura mica.Maine va sari peste masa de pranz in compensatie.
Dar prajitura nu era numai una ,iar maine era peste o saptamana ,sau niciodata.
Desi se mutasera impreuna , ea parca tot singura traia.Doar ea si cartile ei. Ea si povestile inventate ,povesti ce vor aprinde imaginatia tinerelor naive ,despre o viata in doi idillica ,intr'un peisaj pardisiac ,unde dragostea invinge mereu.Cateodata ii venea sa verse. Cata ipocrizie .Dar ipocrizia se vindea ca painea calda,iar viata ei era alta. Nu va mai fi niciodata fata saraca ce manca de pe jos, in loc de o singura pereche de pantaloni ,purtata in toate cele 4 anotimpuri,acum avea de nu le mai stia numarul,desigur,facute la comanda,sa o incapa,dar cel mai i portant era ca nu isi va mai privi niciodata neputincioasa bunica hranita cu o felie de paine si o cana cu apa pe zi
Ei bine acum, acum isi putea permite orice !
Chiar si pe Mircea!
Il iubea !
Il iubea cand era ursuz si obosit, cand abia o privea sau scotea o vorba!
Il iubea cand il privea cum doarme, in pozitie de fetus, ca un copil inocent ce cauta protectie.
Ii iubea parul tuns scurt ,in care ii placea sa se joace, pentru ca-i aminteau de tepii unui arici
, iar el nu era departe de unul; mai mereu se aricea.
Il iubea pentru ca il stia corect ,pentru gandirea lui sanatoasa ,usor demodata ,si pentru credintele conservatoare .
Il iubea cand citea tratate medicale, si stia ca nu trebuie sa-l deranjeze pentru ca "studiaza"
Il iubea pentru ca salva vieti ,pentru ca facea inimi sa bata,la fel cum facuse si cu a ei
Il iubea pentru ca o iubea ,asa ,in starea ei rea !
Daca se gandea bine ,nici nu credea ca o cunoaste prea bine ,cand sa fi avut timp?
Dar daca....?
Daca el ,mereu plecat ,mereu la serviciu, nu avusese nevoie decat de o femeie ,la fel de ocupata ca si el ,care sa nu- l chestioneze inutil, sa nu aiba timp sa-l deranjeze, sau sa observe cat de mult lipseste el?Dar daca el o acceptase asa doar pentru ca avea pe alticneva ?Daca noptile de garda,nu erau nopti de garda ,ci altfel de nopti?
Samburele geloziei incolti si se catara incapatanat, sufocand toti trandafirii plantati de ea.
Incepu sa i cerceteze mai atent camasile ,sa caute motive de apropiere de pielea lui, in speranta ca va detecta urme de parfum strain. Ajunsese chiar sa ii urmareasca frecventa apelurilor telefonice efectuate; chiar si felul in care se imbraca.
Nimic.
Si din nou frigiderul!!
Intr-o zi ii veni ideea unei vacante .O evadare in doi ,pe un colt de munte, la poalele unui iceberg ,pe o margine de luna, sau intr-un glob de cristal .Oriunde ar fi fost doar ei. Si nimeni altcineva.Fara urgente, telefoane sau termene limita.Insa Mircea refuzase, sarutand-o in joaca pe nas.Cel putin nu atunci!
Trebuia sa mai aiba doar putintica rabdare!
Rabdare?
De unde atata rabdare ?Din frigider ,desigur !Uneori avea gust dulce ,alteori sarat !
Insa frustrarea crestea, cu fiecare minut.
Incepu sa l observe noptile ,in rarele ocazii cand dormea acasa
Ii asculta rasuflarea ,uneori parandui se ca aude cuvinte , nume...Cateodata il intreba ,iar el ii spunea ca visase pacienti. Ce ,nu era normal? Doar raspundea de vietile lor.
Ana insa nu parea convinsa!I
Isi amintea si acum ziua in care se convinsese!
Zisese sa-i faca o surpriza,la serviciu .O vizita neanuntata .
Isi promisese, in sinea ei, sa scape de gandurile negre si sa se convinga odata pentru totdeaua.Ridica privirea spre cer,intr-o ruga fara cuvinte, dar sugestiva ,si se ruga pentru un semn .Decisese sa puna capat chinului ,in functie de acel semn , si de ce va gasi.
Era la cativa pasi ,in parcarea spitalului, cand il vazu pe Mircea la bufet ,zambind angelic in timp ce discuta cu o blonda asistenta.Ba,la un moment dat, i se paru ca o si mangaie pe obraz!
Isi primise semnul !
Se opri in prima cofetarie ,unde comanda din toate felurile de prajituri, cate 2 bucati .Vanzatoarea o ajuta sa le care la masina ,si porni in tromba pana la marginea padurii .
Acolo fusesera la prima intalnire, la terasa din apropiere, in vecinatatea bastionului cetatii
Fusese o intalnire destul de crispata .
Ea schimbase 10 randuri de haine .De cand nu mai fusese la o intalnire, nici nu-si daduse seama ca nu o mai incapea nimic .
El ajunsese primul , o astepta. Isi comandase o cafea si o apa minerala .O intreba si pe ea ce serveste
Discutasera politicos ,insa amandoi aveau impresia ca nu sunt in locul potrivit.Ea ,stresata de felul in care o vede el ,el stresat de telefon ,poate rugandu-se pentru o urgenta.Care si veni, neasteptat de repede .iar Mircea trebui sa plece .Galant o conduse pana in apropierea casei,insa despartirea a fost rece.
Acum era din nou aici.Doar ea.
Ana parca masina in apropierea terasei,la inceputul drumului ce ducea in padure.Nu observa privirile curioase .Nici pe cele de la terasa ,nici pe cele ale oamenilor ce treceau pe acolo
Plangea. Plangea si manca!
Habar n-avea ce manca ,sau ce gust avea ,sau cat timp trecu
Dar a facut-o mandra pe mama ei: mancase tot!
Starea de rau o ajunse doar acasa. Nu stia daca de la prajituri ,sau de la amintirea cu Mircea zambind blondei .
O apuca isteria .Lovii peretii la intamplare ,urla cat o tinura plamanii, si sfarsi prin a-i face bagajele barbatului
Tranti usa in urma ei s,demarand in tromba spre spital. Gasi cu usurinta cabinetul si arunca gentile pe unde apuca.
Nici macar nu s-a uitat unde au aterizat.
A inchis usa,si a plecat.
Saptamani de zile a incercat Mircea sa-i vorbeasca .Insa ea se incapatana sa taca si sa refuze orice contact cu el.
Pana in ziua in care nu a mai cautat-o .Deloc .
Un val i se ridica parca de pe ochi ,iar ceatza i se risipea din suflet.
A fost ziua in care Ana a decis sa renunte la mancare .Definitiv!
Si ziua in care a scris prefata celei mai de succes carti !
Cea la a carei lansare se ducea azi.
Primise aprecieri si critici favorabile ,iar fanii erau in extaz ,numarul lor crescand de la o ora la alta
Cine stie daca ei chiar citeau, sau doar se indragosteau de poza ei de pe coperta?
Alta gaselnita !
Ii venea sa o smulga si sa lase locul alb .Dar nu se putea.
Oricum era pe drumul cel bun .Poate in timp va ajunge sa arate ca acolo.
Soferul o trezi din visare,insa inainte ca acesta sa apuce sa coboare, portiera limuzinei se deschise.
Inima Anei tresari tulburata .
O pereche de tenisi albastru inchis ,asortati la o pereche de pantaloni scurti din denim .la fel de albastri,ii intinsera mana .Aceeasi mana cu piele fina si degete lungi ....de chirurg!
Era Mircea .
Zambind!
-Am venit sa te sustin,Ana !Si sper sa termini repede. Pentru ca mi-ar placea sa te scot in oras!
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

poza Lucalu27

Lucalu27

  • Publicat Acum peste 2 luni
Buna seara ! Bravo Ingeras !
matrimoniale - membru fara poza

Margaretaa

  • Publicat Acum peste 2 luni
Fiorul, emotia din randurile tale, mi-a facut pielea de 'gaina'happy
Tare bine stii sa transpui stari pe coala...multumesc Angel rose
poza gicageo

gicageo

  • Publicat Acum peste 2 luni
Frigiderul este obsesia !!...frigiderul este scopul pentru care trăim !!...olling on the floor.....noi bărbații ce concurent avem pentru inima femeii !!olling on the floor