Regulament
Bloguri
Ea un inger… El un demon…INGER SI DEMON, dragoste in versuri eminesciene

Imi plac poeziile de dragoste si imi place foarte mult si Mihai Eminescu… Dragostea e un demon: nu-i inger mai slab de inger decat dragostea, spunea William Shakespeare si bine spunea.

Eminescu este prin excelenta un poet al iubirii si nimeni nu poate nega acest lucru, poeziile lui sunt fascinante, iar cum poeziile sunt cea mai frumoasa modalitate de a-ti exprima sentimentele, am ales pentru astazi cateva pasaje din frumoasa poezie de dragoste a lui Mihai Eminescu, INGER SI DEMON:
………………
Ea un inger ce se roaga El un demon ce viseaza;
Ea o inima de aur El un suflet apostat;
El, in umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat
La picioarele Madonei, trista, sfanta, Ea vegheaza.
…………………………….
Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu mainile de ceara?
Vad o negura diafana mestecata-n stele; clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire;

Ce-ti lipseste sa fii inger aripi lungi si constelate.
Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se intinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremurande,
Doua aripe de umbra catre ceruri ridicate.
…………………………….
Te iubesc! era sa strige demonul in a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le inmoaie;
Nu spre-amor, spre-nchinaciune el genunchii-si incovoaie
Si asculta dus din lume a ei dulci si timizi soapte.

Ea? O fiica e de rege, blonda-n diadem de stele,
Trece-n lume fericita, inger, rege si femeie;
El rascoala in popoare a distrugerii scanteie
Si in inimi pustiite samana gandiri rebele.

Despartiti de-a vietii valuri, intre el si intre dansa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor,
Cateodat desi arare se-ntalnesc, si ochii lor
Se privesc, par a se soarbe in dorinta lor aprinsa.

Ochii ei cei mari, albastri, de blandete dulci si moi,
Ce adanc patrund in ochii lui cei negri furtunosi!
Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros
Se iubesc… Si ce departe sunt deolalta amandoi!
…………………………….
Dara nu mute ramas-au buzele-i abia deschise,
Muta inima in pieptu-i, mana ei trasa-ndarat.
In a sufletului taina, ea iubea. Clar si incet
Se ivea fata de demon feciorestilor ei vise.

Ea-l vedea miscand poporul cu idei reci, indraznete;
Ce puternice gandi ea, cu-amoroasa dulce spauma;
El prezentul il rascoala cu-a gandirilor lui faima
Contra tot ce gramadira veacuri lungi si frunti marete.

El ades suit pe-o piatra cu turbare se-nfasoara
In stindardul ros si fruntea-i aspra-adanca, incretita,
Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita,
Ochii fulgerau si vorba-i trezea furia vulgara.

Pe un pat sarac asuda intr-o lunga agonie
Tanarul. O lampa-ntinde limb-avara si subtire,
Sfaraind in aer bolnav. Nimeni nu-i stie de stire,
Nimeni soarta-i n-o-mblanzeste, nimeni fruntea nu-i mangaie.

A muri fara speranta! Cine stie-amaraciunea
Ce-i ascunsa-n aste vorbe? Sa te simti neliber, mic,
Sa vezi marile-aspiratii ca-s reduse la nimic,
Ca domnesc in lume rele caror nu te poti opune,

C-opunandu-te la ele, tu viata-ti risipesti
Si cand mori sa vezi ca-n lume vietuit-ai in zadar.
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putinta. Simti ca nimica nu esti.

Si acele ganduri negre mai nici a muri nu-l lasa.
Cum a intrat el in viata? Cat amor de drept si bine,
Cata sincera fratie adusese el cu sine?
Si rasplata? Amararea care sufletu-i apasa.

Dar prin negurile negre, care ochii ii acopar,
Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui inger,
Se asaza lin pe patu-i; ochii lui orbiti de plangeri
Ea-i saruta. De pe dansii negurile se descopar…

Este Ea. C-o multumire adanca, nemaisimtita,
El in ochii ei se uita. Mandra-i de induiosere;
Ceasul ultim ii impaca toata viata-i de durere;
Ah! sopteste el pe moarte cine esti ghicesc, iubita.

Am armat pamantul ista, vremea mea, viata, poporul,
Cu gandirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pe un inger sa ma-mpace, si-mpacarea-i… e amorul
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii