Ca un copil le vad toate pentru prima oara, si tot ma mir si intreb, si toate imi par miraculoase, si in fiecare dimineata cand deschid ochii si vad copacii, oamenii, cerul, o piatra, o pasare... raman cu gura cascata. Ce sa fie minunea asta? Ce-o fi copacul, omul, pasarea, piatra?
Imi plac aceste viziuni dense, ca ale primilor oameni. Simt ca traiesc fara intermedierea deformanta a ratiunii... pur si simplu respir si traiesc. In fiecare dimineata lumea imi pare noua in fata ochilor... de fapt lumea nu e noua, ci eu creez o lume noua pentru mine.

Dar m-am saturat. Nu mai vreau zilnic o lume noua. Aventuri de-o noapte, de-o saptamana, de-o luna. Pauze. Plictiseala (singuratate). Aventuri reloaded, aventuri noi. Gata!
Vreau alte aventuri:
Aventura de a sta cu cineva pana la sfarsit.
Aventura de a crea (nu a descoperi - a crea!) dragostea din nimic.
Aventura de a avea grija de cineva.
Aventura de a crea o lume noua pentru "noi" nu pentru "mine".

Si mi-e frica. Si simt si frica ta. Simt frica tuturor. Toti ne ascundem in spatele unor sabloane, stam dupa colturi sau in locuri unde ne simtim "in siguranta", toti visam cu sablonul in fata. Toti vrem ratiune si emotie in acelasi timp. Nu avem curajul de a ne arunca cu capul inainte in propria viata.
Asta e: visam, vrem sa traim viata altora

Ia-ma de mana si hai mai departe! Poate fi doar un vis... dar nu avem de unde sti daca nu deschidem ochii.

http://youtube.com/watch?v=HptBdEw2xgY&a … yMJGU

Moderatori angel_angel39 Galateea admin