Matrimoniale Romania

Biata inima-mi rănită
Scrie poezii,
Chiar de-aș fi prea fericită
E că tu n-o știi.

Arde-n flăcări ca și para
Soarele pe cer
Și aștept să vină vara
Anotimp stingher.

Duce-m-aș în vârf de munte
Să colind hai-hui,
S-ascult triluri multe, multe,
Dorul să mi-l spui.

La cetăți de scaun care
Prin puterea lor,
Îmi transmit o oarecare
Stare de amor.

Un amor neînțeles
Poate, de dușmani;
Chiar acum aș vrea să țes
Fire peste ani.

Să venim să ascultăm
Voci de prin pământ
Și-apoi să adulmecăm
Rugi ce zboară-n vânt.

Rugi fierbinți ce-asediază
Starea de nesomn,
A străbunilor fereastră,
Zarea zorilor albastră
Voia domnilor.

Eu am scris poezii într-o anumită perioadă a vieții mele, după divorțul de primul soț, până ce l-am găsit pe al doilea. Tot atunci am compus și câteva cântecele la acordeon, pe care-l am din copilărie. Atunci a "înflorit" pasiunea mea, nu de la 5 ani, nu de la 10, nu de la 20, că aș minți.
Mai scriu și acum, când am inspirație. Noi, românii, ne-am născut poeți, poate datorită lui Mihai Eminescu și altora.
Din păcate, sufletele sensibile și artistice nu prea dau peste oameni care să aprecieze, mai ales bărbați.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin