Matrimoniale Romania

Azi mă îmbrac frumos, dar nemaifiind așa frig nici prea gros, pentru că poate va râde lumea de mine. În realitate, probabil nici nu mă vor observa prea mulți. Iar faptul că eu voi îngheța de frig nu va observa absolut nimeni.

Azi am ajutat un coleg. De fapt, i-am făcut o parte din treabă. El s-a simțit ușurat. Eu am făcut asta ca să dau bine pe lângă el, să fac impresie bună. Zilele trecute și eu am avut nevoie de ajutorul lui și mi-a spus că nu poate. Azi, după ce l-am ajutat, nici măcar nu mi-a zis mulțumesc. Seara, când am plecat de la serviciu, a trecut pe lângă mine pur și simplu. Iar eu crezusem că mă va vedea cu alți ochi, pentru că de fapt asta fusese și intenția mea.

Am ieșit cu niște amici la o bere. Bună dispoziție, glume, râsete. Mă simțeam puțin stânjenit… eu nu reușeam să spun nimic amuzant. La un moment dat mi-am amintit un banc foarte bun și l-am spus. Doar că, la un moment dat, am făcut un dezacord. Unii au început să râdă exact de acel dezacord. M-am simțit imediat stânjenit… aproape analfabet. Am mai stat puțin și am plecat. Câteva zile mi-a fost rușine și i-am evitat.

Răsfoind niște poze din laptop, am găsit una cu mine și m-am gândit să o pun pe Facebook. M-am tot gândit ce vor spune cei care o vor vedea. Nu eram foarte confortabil cu ideea. Până la urmă am postat-o. O oră am verificat continuu comentariile… nimic. Doar câteva like-uri. Mi-am imaginat că poate nici nu le-a plăcut sau că au râs. A doua zi am șters poza.

Poveștile sunt ipotetice, dar probabil că fiecare dintre noi s-a regăsit măcar o dată într-o situație asemănătoare. Oamenii își imaginează că sunt observați și evaluați mult mai mult decât sunt în realitate.
Mulți oameni își modifică opinia într-o conversație doar ca să nu fie în dezacord cu grupul. În realitate, peste o oră nimeni nu mai ține minte cine ce a spus. Mașină mai scumpă decât își permit, haine scumpe, lucruri cumpărate doar pentru că „așa se face”.

Despre toate astea, după câteva zile nimeni nu mai observă.

Nu are sens să îți trăiești viața încercând să impresionezi sau să mulțumești pe toată lumea. Nu merită să îți sacrifici confortul pentru ce crezi că vor gândi alții. Uneori e mai simplu: faci ce simți și ce îți place. Un lucru interesant este că atunci când un om înțelege asta, apare un fel de libertate mentală:
– se îmbracă cum vrea(vezi doamnele cu păr violet si domnii tunși zero)
– spune ce gândește(vezi pe cei ce spun doar prostii)
– nu mai caută aprobarea tuturor
– și devine, paradoxal, mai relaxat și mai plăcut pentru ceilalți.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin