Matrimoniale Romania

Inca o zi de singuratate.
Inca o zi in care nu se intampla nimic important in viata mea.
Inca o zi fara imbratisare, fara zambet, fara atingeri tandre, fara acel „Buna, cum ti-a fost azi” spus cu caldura.

Oamenii sunt adesea duri cu ei insisi. Isi spun „nu sunt bun”, „sunt singur”, „azi trebuia sa fac mai mult”, „sunt nefericit”. Si, tot repetandu-si aceste ganduri, incep sa creada ca sunt adevarate. Incet, se sting din interior.

Se aduna dezamagiri, esecuri, asteptari neimplinite — si toate apasa in acelasi loc: acolo unde, candva, locuia bucuria simpla de a fi. Doar ca, de multe ori, oamenii isi amintesc bucuria din trecut si nu concep ca ea poate reveni si atunci cand sunt singuri.

Apar si alti factori: oameni care ranesc fara sa stie, situatii care scapa de sub control, vinovatii care nu le apartin. Si atunci, incet, se retrag. Se inchid in ei. Acolo, in tacerea aceea apasatoare, uita de ei.
Uita sa-si ofere lucruri marunte — o clipa de ragaz, o lauda, o privire blanda in oglinda.
Uita sa se bucure de realizari, de gesturi simple, de tot ce fac deja bine.
Uita mai ales, sa se iubeasca.
Uita sa traiasca.

Si-atunci apare confuzia. In lipsa propriei mangaierei, incep sa caute pe cineva care sa le ofere tot ce si-ar putea oferi singuri, dar nu mai stiu cum. Tanjesc dupa un om care sa-i vada, sa-i inteleaga, sa-i aline, sa le spuna „te iubesc”. Dar fericirea aceea nu e in altcineva.

Ea traieste deja in ei — doar ca sta ascunsa sub straturi de vina, teama si neiertare. E nevoie doar sa aiba curajul sa se dezgoleasca de masti si sa se priveasca fix asa cum sunt. Sa se iubeasca pentru ca asta asteapta de la cel ce-l va vedea gol...doar ca el nu vede ce se asteapta sa vada celalalt. Paradoxal, cel care a fost aspru cu sine ajunge sa ceara tandrete. Cel care s-a criticat neincetat ajunge sa tanjeasca dupa o mangaiere.

Dar cum sa primesti iubirea altcuiva, cand pe a ta ai alungat-o?

Poate ca vocea interioara, cea care nu a tacut niciodata, sopteste exact asta: „Iubeste-ma. Nu pentru ce fac, nu pentru ce am pierdut, ci pentru ca sunt aici in tine.” Pentru ca iubirea adevarata nu incepe cand vine cineva. Incepe cand incetezi sa mai fugi de tine. Cand iti oferi tu primul ceea ce tot astepti de la altii: intelegere, blandete, iertare. Si atunci, pentru prima data, vocea aceea dinauntru zambeste si spune inapoi: „Multumesc... in sfarsit, m-ai auzit.”

Nu trebuie sa vina cineva ca sa te invete sa te iubesti.
Trebuie doar sa te opresti din a te pedepsi.
Sa te privesti, sa te ierti, si sa spui simplu: „Iubeste-ma — pentru ca pot, pentru ca merit, pentru ca sunt aici.”

Fericirea nu vine cu altcineva. Ea incepe in clipa in care iti dai seama ca nu o sa vina din alta parte.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin