Matrimoniale Romania

Am făcut o fasole bătută. Mi-a rămas cam multă apă în ea și a ieșit moale, dar e ok, e făcută de mine. Am tăiat ceapa, am prăjit-o, am fiert-o, am pus roșii și cam atât. Parcă așa am văzut la fosta soție că făcea. Fasolea o am fiartă de duminică. Mi se făcuse o poftă incredibilă de fasole bătută cu mult bulion, doar că după ce a fiert fasolea nu am mai avut timp s-o fac.

Duminică am avut interviu. A venit patronul unei firme la Horezu ca să mă cunoască mai bine. Un prieten comun i-a povestit despre mine și a zis că vrea să mă cunoască, ca să mă angajeze. L-am plimbat prin satul unde se fac oale. Ne-am oprit la casa unui meșteșugar și ne-a povestit o oră și ceva. Eu știam poveștile... am mai fost cu doi prieteni la el. După ce a vizitat tot satul, am fost, am mâncat, iar la final a vrut să-mi vadă atelierul și să stăm de vorbă. Discuția a fost simplă, la final m-a întrebat ce salariu vreau și de când pot să încep.

Încep de pe 1 Noiembrie. O să mă întorc în București. Acum viața mea este despre altceva. O să fiu din nou aproape de fiul meu. În perioada asta grea, el a fost cel mai bun prieten al meu. Am vorbit zilnic la telefon. Un băiat cu foarte mult bun-simț. Știa că aici, la Horezu, nu o duc bine și că fac eforturi să-mi revin, și mi-a cerut foarte rar bani. Când îmi cerea, cerea 20-30 de lei ca să-și ia țigări. Are 17 ani și îl iubesc enorm.

De multe ori simțeam în vocea lui că și-ar dori să-i dau niște bani, doar că îi era rușine să-mi ceară, și-i spuneam simplu: „Tati, îți transfer 100 de lei.” Îi simțeam în voce recunoștința. Au fost situații când îi dădeam din banii ce-i aveam pentru mâncarea de mâine.

Am dus-o greu aici, la Horezu. Am luat-o de la zero. Am venit în necunoscut. În mai anul trecut ajunsesem la burnout. Job greu, relație toxică. I-am zis fostei soții că o să demisionez pentru că nu mai pot. Nu dormeam noaptea... mă duceam făcut praf la muncă... la muncă stres, acasă stres... nu mai puteam. Mi-a zis că dacă îmi dau demisia, ea divorțează. Și am divorțat. Ambele decizii în aceeași săptămână. Demisia s-a finalizat în iulie, divorțul în octombrie. Ea a tărăgănat divorțul... doar voia să mă sperie. Era narcisistă. Spre final, eu am vrut să divorțez.

Am mai „hălăduit” puțin prin București, după care, în februarie, m-am retras aici, la țară, în casa părintească. Știam să fac câte ceva din care să reușesc să trăiesc, doar că nu se lega nimic. Așa că m-am apucat să mă redescopăr. Mi-am cumpărat o imprimantă 3D din care mi-am propus să fac bani. Habar nu aveam cu ce se mănâncă. Am învățat Fusion, am văzut zeci, sute de tutoriale și, ușor-ușor, am început să fac bani. Dar nu suficienți.

La un moment dat, cineva m-a întrebat dacă vreau să-i postez pe Facebook. Instant am zis „da”. Și am început... cu ChatGPT să fac afișe și texte. Am ajuns la 5 clienți. Am început să fac afișe fără ChatGPT, am început să fac video pe care să le vând. M-a sunat cineva că vrea un video pentru ziua soției lui. I-am cerut poze, i-am făcut versuri, melodie, am inserat versurile în melodie. Au plâns amândoi.

La un moment dat m-a întrebat cineva dacă mă bag să-i repar niște ceasuri de Ford. Am zis „da” (sunt electronist). Nu mai făcusem asta niciodată. Ușor-ușor au început să-mi vină mașini la reparat. Între timp am început și școala de șoferi. Lucrurile începuseră să se miște, trendul era ascendent. Și pentru că totul începuse să fie prea frumos, trebuia să apară răul.

Am avut accident. Două luni și jumătate am stat imobilizat, fără să pot mișca mâna stângă. Am amânat școala de șoferi, bani nu mai făceam (foarte puțin din postări pe Facebook)... deja vedeam cum mi se termină banii. După ce mi-am revenit din accident, lucrurile au mers foarte greu. Am luat carnetul, doar că mă săturasem să mă tot chinui, s-o iau atât de des de la zero.

Am început să-mi sun cunoștințele și prietenii (puțini... în urmă cu un an erau mulți) și să le spun că vreau să mă întorc în București. Așa a aflat patronul ăsta despre mine.

Acum vreau să mănânc fasolea bătută. Mi-am făcut focul, m-am schimbat în pijamale, am fiert niște vin și mi-am luat 5 discuri în dormitor. Ascult la pick-up în timp ce lemnele trosnesc în sobă și mă delectez cu câteva guri de vin. Acum ascult Ilie Udilă, după care vreau să ascult un disc primit cadou în urmă cu mulți ani, cu Barbara Streisand. După care nu știu ce fac.

Încerc să-mi trăiesc ultimele zile la Horezu fix așa cum visam când eram în București. Sâmbătă chefuim. Aici am cunoscut oameni noi... i-am invitat la un grătar: fac cinste pentru carnet și pentru că plec. Mi-au zis că o să mă întorc. Le-am zis că da, o să mă întorc cu siguranță. Și o să mă întorc, pentru că vreau să reiau acest vis frumos de a trăi la țară, o viață liniștită, fără griji materiale. Am învățat multe din experiența asta și cred că o să reușesc să fac lucrurile altfel.

Scrisesem într-un blog că reușita este la un pas după renunțare. Asta m-a călăuzit în toată perioada asta.
As mai fi scris doar ca am atins 50000 caractere....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin