Sunt zile când gândesc mai mult decât simt. Sunt și zile când doar simt. Acelea sunt zile cu adevărat fericite. Sunt zile pe care le doresc fără sfârșit. Cu gânditul nu stau tocmai bine mereu. Uneori, gândesc că mai e timp. De citit, văzut filme, de vacante, de iubit. De spus "te iubesc". Adevărul este că doar Dumnezeu știe de timpul nostru, cum și cât îl deapănă. Apoi, când nu mai am ce gândi, scormonesc trecutul. Îl torc și împletesc din el un alt trecut. Poate mai bun. Nu voi ști niciodată ce ar fi fost dacă aș fi ales altfel.
Și pentru ca e sâmbătă, și pentru că voiam să simt și sa gândesc în egală măsură, am ales să revăd - pentru a câta zecea oara? - filmul Message in a bottle (1999). Dragoste, lacrimi, prea multe gânduri născute din sentimente, actori frumoși și buni. Imagini de vis. Oceanul. Vin gânduri de-a valma. E și bucuria aceea de a mai putea, încă, sa ma bucur de viață. Dar și regretul că, uneori, nu poți amâna ceea ce trebuie trăit doar într-un anume moment.
Nu pun nicio întrebare. Dar vă doresc să știți să vă bucurați de orice nimic care aduce fericire.
Replică din film:
Ea: Ai să uiți de mine?
El: Da, în fiecare zi.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin