Cu siguranță ați văzut filmul și/sau ați citit cartea. Povestea este despre multe, despre tinerețe, despre amintiri, despre a fi fascinant, despre a fi altfel. În primul rand, este despre o fată, Holly, pe a cărei carte de vizită este scris, la ocupație, "călătoare".
Romanul este o parabolă. Se citește ușor pentru că Truman Capote l-a scris perfect, sub forma unor amintiri, curățate de impurități, despre o fată misterioasă, pasionată de bijuterii, Holly, al cărui personaj a fost extrem de bine jucat de Audrey Hepburn, în ecranizarea din 1961 a romanului. Filmul este grozav pentru ca, pe lângă povestea din romanul lui Capote, ne prezintă o fată frumoasă, în ținute care iau ochii, mișcându-se ceva de invidiat, în căutarea unui soț bogat care să o pună în valoare ca pe un diamant de mare preț. De fapt, nu e clar ce gândește Holly. Se simte bine în lux, dar luxul are prețul lui. Pare naivă "puștoaica" dar știe ce vrea și pare dispusă a plăti prețul corect. „Este o impostoare, dar una adevărată„ se spune despre ea.
Banalul cotidian poate fi anulat sau voalat, după caz, doar printr-o existență somptuoasă. Dar luxul, bunăstarea extremă, care încântă privirile și tulbură mințile, cât de mult bine poate face sufletului?
Cartea o țin la capul patului și îmi mai arunc ochii pe ea, seara, la culcare, în zilele când mă simt tristă. Iar filmul îl revăd ori de câte ori mi-e dor să privesc, ca prin gaura cheii, într-o lume de lux: bijuterii, haine, aparițiile mereu impecabile ale lui Holly, indiferent de momentul zilei sau alcoolemie, decorurile, NY-ul anilor '60. Rolul lui Holly i s-a potrivit mănușă lui Audrey. O mănușă lungă, neagra, elegantă, parfumată, împodobită cu un imens diamant.

Las un fragment sugestiv din carte:
"- Uită-te în dormitor. Ai un cadou acolo.
Aveam și eu un cadou pentru ea; un pachețel în buzunar, care mi s-a părut și mai mic atunci când am vazut, în mijlocul patului, legată cu panglică roșie, splendida colivie din vitrină.
- Dar, Holly, e îngrozitor!
- Absolut de acord; dar am crezut c-o vrei.
- Dar banii! Trei sute cincizeci de dolari!!
- Câteva drumuri suplimentare la toaletă ca să mă pudrez, zise ea ridicand din umeri. Promite-mi totuși ceva. Promite-mi că n-o sa închizi niciodată o pasăre vie în ea.
Am vrut s-o sărut, dar ea a întins mâna.
- Dă-mi, a zis ea, atingând ușor pachețelul din buzunar.
- Mă tem că nu e mare lucru.
Și nu era: o medalie cu Sfântul Cristofor. Dar cel puțin o luasem de la T*ffany.
Holly nu era fata care să pastreze ceva și cu siguranță că între timp a rătăcit medalia, a uitat-o în vreun geamantan sau în cine știe ce sertar, într-o cameră de hotel. Dar colivia o am încă. Am cărat-o cu mine la New Orleans, Nantucket, prin toată Europa, în Maroc și Indiile de Vest."

Și melodia:
https://youtu.be/UV25eE0TH-Q

Moderatori angel_angel39 Galateea admin