Este despre un film al lui Roberto Benigni, realizat după un scenariu de Roberto Benigni, cu el și cu soția lui, Nicoletta Braschi, în rolurile principale. Filmul este o dramedie, dar are o sensibilitate aparte, este despre iubire și nu numai. Nu o să povestesc filmul, vreau doar să îl recomand în zilele astea, are ceva ce toți avem nevoie în clipe precum cele trăite acum. Are iubire, iubire confirmată prin trădare, are nebunie suficientă cât să facă omul curajos dincolo de orice risc, are speranță în Dumnezeu și încredere în iubire (de fapt, Dumnezeu este iubire), are poezie, fericire, are disperare și neputință, are și mult umor chiar și acolo unde doare...
Sunt destul de bătrânică să nu îmi amintesc dacă v-am mai vorbit, cândva, despre acest film, pe care îl port în inimă, dar îmi  asum riscul de a mă face de râs.
Și, ca o dovadă că Benigni/Attilio e un poet special, vă las cuvintele lui, spuse unui om care nu îi înțelegea limba dar îi simțea iubirea și disperarea:

"Dacã ea moare...
... pentru mine poate sã închidã acest
întreg spectacol al lumii...
pot sã închidã furgoneta,
sã deşurubeze stelele,
sã împãtureascã cerul
şi sã-l punã în camion,
poate sã închidã lumina
soarelui pe care o iubesc aşa de mult...

Tu ştii de ce o iubesc aşa de mult?
Pentru c-o iubesc pe ea
când soarele rãsare pe ea.
Poate sã ia totul,
aceste carpete, stalpii, casele,
nisipul, vântul, broaştele,
pepenii copţi,
grindina, şaptele din searã,
mai, iunie, iulie,
busuiocul, albinele,
marea, dovleceii..."

Filmul se numește La tigre e la neve (Tigrul și zăpada, 2005).

Moderatori angel_angel39 Galateea admin