Sonetul XI
de Pablo Neruda

Mi-e foame de gura ta, de vocea ta, de părul tău
și merg pe străzi fără să mănânc, tăcut,
pâinea nu mă hrănește, răsăritul mă zăpăcește,
sunetul fluid al trecerii tale prin zi îl ascult.

Sunt înfometat de râsul tău alunecos,
de mâinile tale și culoarea lor de grâu furios,
mi-e foame de unghiile tale ca o piatră pală,
vreau să-ți mănânc pielea ca o migdală.

Vreau să mănânc raza de soare ce arde-n frumusețea ta
și nasul, suveran al feței tale arogante,
umbra fugace a genelor tale vreau s-o mănânc

și vin înfometat, adulmecând amurgul,
vânându-te, vânându-ți inima fierbinte,
ca o pumă în pustietatea de la Quitratúe.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin