Regulament
Bloguri

Păpușa din ațe ....

sufletul
este un copil minunat și poznaș
câteodată răscolește ridurile, se-ncruntă, se bosumflă
și aruncă toate jucăriile
ridurile ii adaugă ani grei, in plus
o haină grea si lălâie, un baston și picioare șchiopatând
se numește tristețe, nostalgie sau mici ploi
poate de dor, sau...

in fiecare dimineață îl spăl, îl pun să facă mișcare
adaug un zâmbet, să-și iasă din ceruri si cercuri
un pumn de spice alintate de soare
si evantaie de vânt prin părul zburlit

alteori
îl găsesc retras pe o piatră
ce seamănă cu un monah
ce-și ține obrajii in ofurile palmelor îngreunate
pierzând mărgăritare la întâmplare
ce alunecă pe văi uscate de arșiță și munți dezgoliți
nu pot să îl las asa
îi așez usor, în brațe, o liră cu fine acorduri
modelate-n cristal si rubine și perle
nu-l las să suspine si-i las pentru altădată
să numere picăturile vieții în boabe de rouă

ii aleg cu grijă anturajul
aerisesc odăile toate
si-i scutur fărâmele pe ferestre pentru altfel de porumbei
pentru altădată
zburând spre azilul durerii si alt cânt

si mai pictez fratele soare si sora luna măiastră, să curgă avale,
să zboare, să...fluturi in mii de culori
spre Dumnezeu, cu credință
cu semințe de inimă, mileuri de flori si grădini suspendate

câteodată, sufletul se
răzgândește
iese din straie de stare, din file
iese din fire, deșirate aripi si scrie
diverse cărți colorate, magie

o altă nuanță se-nalță din suflet
ca o umbră deasă, răzvrătește lumina printr-o lentilă
pusă sub soare, plăsmuire lucind adiere si aripi de suflet
se-nalță pătrunsă de un straniu frumos
mestecând in tăcere foi de iubire si fire de tort
cu povești de tot felul

fiți blânzi cu sufletul
nu-l imbranciti, nu-l aruncați de pe stâncă
cu greu va urca înapoi,
redevenind acel copil minunat și gingaș
câteodată poznaș

semnat,
ziua din secolul trecut, încă a mai rămas din el
si lumina- alt suflet rebel ca un gând

vers si hand-made,
Irina
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

poza irina_010

irina_010

  • Publicat Acum 2 saptamani
Să râzi de tine ptr copilul din tine, de atunci ?! eu am alt unghi, scuze rose
poza pustietate_in_floare
Moderator

pustietate_in_floare

  • Publicat Acum 2 saptamani
nu sad

povestioara era sa rad de mine, nu de dom' profesor
poza irina_010

irina_010

  • Publicat Acum 2 saptamani
Aham, am inteles...deci, nu trebuie să fii om( și nici părinte, ca poate nu avea nenea)ci roboțel care își câștigă bănuții pe profesiunea din schemă, am înțeles perfect ! Acum, pot sa dau cu huo ?! olling on the floor
poza pustietate_in_floare
Moderator

pustietate_in_floare

  • Publicat Acum 2 saptamani
cred ca mi-ar fi placut sa am rabdare sa invat a croseta.
poza pustietate_in_floare
Moderator

pustietate_in_floare

  • Publicat Acum 2 saptamani
eu stiu hee hee

trebuia sa ii iasa omului lectia. eu l-am iertat ca am zis ca totusi antitalentul nu era vina lui. winking
poza irina_010

irina_010

  • Publicat Acum 2 saptamani
Floare,
erau frumoase tare păpușile alea.Si acum sunt mici producatori, execută niște mini-minuni din texile, imi plac extrem . Eram într-un grup de băbuțe care croșetau papușele, insa erau urâțele- asa mi-a venit ideea, privită cu ochii mei- ulterior am parasit grupul si am devenit băbuță happy)))

* apropos, profesorul de desen trebuie ca nu avea imaginatie deloc- ma mir, nu stia/nu auzise de pictură abstractă, plus, trebuie să vezi mai întâi cu ochii copiilor, pffff, ce profesor anti-... multe era !!!

coffee
poza pustietate_in_floare
Moderator

pustietate_in_floare

  • Publicat Acum 2 saptamani
Papusica din avatar mi-a adus aminte faptul ca, pe vremea parintilor, la tara, printre putinele jucarele pentru copii, erau papusile facute din carpe.

Si o amintire de la un om antitalent la chestii de genu’ :

Prin scoala generala, undeva in clasele 5-8. Cred ca era lectie deschisa sau asa ceva. Clasa curata bec, flori , uniformele pe noi tepene, profesori invitati, prajiturici, apa, cafele. Si proferul de desen la patru ace , emotionat. Lectia a avut ca tema toamna -alegorie. Si noi, pune-te pe desenat. M-am ambitionat eu – stiind ca la desen nu prea – si desenez o gagica cu fatza prelunga, ii umplu parul de struguri si frunze si ii pun si soare vesel dintr-o parte. Cu partea de desen in creion terminasem. Venea cea de acuarela : am impartit nuantele de toamna in doua: cele de rosu si cele de maro. Si fata – toamna- a fost colorata in rosu, ruginiu, violet, roz plus castaniu, maro inchis, maro deschis, etc. soarele l-am facut portocaliu – sa aiba si el rosu. Eram incantata , ce mai. La finalul orei, trebuiau alese cele mai bune lucrari si profesorul sa le comenteze sau ceva. Si asa a fost. A mea a ramas pe banca. In ziua aia, am fost suparata extra. Acasa, ma intreaba ai mei cum a fost la scoala. Am raspuns: toamna mea nu a fost aleasa. Si am iesit din incapere. Si acum, cand vine vorba de talent, asta cu toamna nu o pot uita.
poza irina_010

irina_010

  • Publicat Acum 2 saptamani
Sanziana, ai prins esența, ar trebui trecut pe lista țărilor neînzestrate cu forțe armate( fără achiziție tehnică militară ) capabile să cheltuiască cu mult mai mult de 2% din pib- care e un nimic- timp de mulți ani, pentru a fi în top winking

rose
poza SanzianaEu

SanzianaEu

  • Publicat Acum 2 saptamani
« fiți blânzi cu sufletul
nu-l imbranciti, nu-l aruncați de pe stâncă
cu greu va urca înapoi,
redevenind acel copil minunat și gingaș
câteodată poznaș »

..foarte frumos, irina!rose
poza irina_010

irina_010

  • Publicat Acum 2 saptamani
Si Emilluș vampirul, exact in noaptea cu lună plină ai ajuns, în fine ! Pregătesc trusa de ace imediat, le țin la ghiveci- se numește cactus laughing