Nu am mai scris in viata mea un blog pana acum. Acesta e primul. Incerc o noua experienta. Ca mersul pe bicicleta. Sau ca zborul cu avionul. De inotat nu stiu. Poate intr-o zi. Acest site mi-a oferit posibilitatea de a scrie blog-uri. Asa ca am luat-o.
Suntem pe un site de matrimoniale. Incercam sa comunicam, sa socializam, sa cunoastem oameni noi. Poate viitori parteneri, pentru restul vietii sau doar pentru o perioada. Destine singulare ce tind spre refacerea unei dualitati sufletesti. Cautam sporadic sau continuu, unii doar asteptam. O jumatate, sau un intreg. Carand un bagaj emotional mai mare sau mai mic. Asa ca suntem aici.
M-am inscris pe acest site de vreo cativa ani. Cu momente de inactivitate mai mari sau mai mici. Ce au depins de increderea mea in mine si in ceilalti. Tin minte"Descriere proprie", piatra de hotar a unui profil. Pai ce sa scriu despre mine? Ce as putea scrie despre mine? Si ce ar vrea altii sa stie? Daca spun ca sunt normal, nu intereseaza pe nimeni. Normalul nu mai e la moda. Multi au avut relatii normale si au ajuns aici. Nu mai vor o alta. Sa spun ca sunt anormal? Atunci as putea detine recordul la mesaje necitite. Sa nu mai pomenesc de inexistenta celor primite. Deci cum pot fi? Am hotarat sa ma inspir de pe alte profiluri. Am descoperit diferite strategii: descrieri fizice, descrieri psihice, citate sau filosofii proprii. Interesanta e strategia divagatiei: las pe altii sa ma descopere si sa ma descrie. Sau mai interesanta e descrierea care contine ce cauta persoana. Doua dintr-o lovitura. Confuz, mi-am completat descrierea generata de inspiratia instantanee.
Apoi a inceput cautarea. Cuvinte cheie, locatii, varste. Am inceput sa ma simt ca la piata: cerere si oferta. Sa potrivesti partenerii de conversatie in asa fel incat cererea si oferta sa se potriveasca. In ambele directii. Am renuntat. Am incercat alta abordare, trimiterea de mesaje. Dar si acolo am avut emotii. Personal, nu apelez persoane cu care nu am conversat vreodata scriindu-le disertatii pe diferite subiecte existentiale. Apelez inca la acel arhaic "buna". Si am realizat ca unele persoane sunt deja iritate de nevinovatul "buna" si chiar mentioneaza asta in descrierea proprie. Asta mi-a redus arealul de posibili interlocutori.
Am avut cateva dialoguri pe acest site, dialoguri strangulate intr-un final de lipsa intalnirilor in persoana. Ceea ce m-a readus la inceputul cautarilor. Un drum batatorit, insa l-am repornit mereu inarmat cu sperante noi. Deoarece dincolo de esecuri, speranta este cea care ne da determinarea actiunilor.
Am comparat mereu cautarea online a persoanei potrivite precum cautatul melodiei favorite la radio. Stii ce melodie cauti dar nu stii frecventa si cand va fi difuzata. Schimbi mereu frecventele in speranta ca o vei auzi. Uneori esti pe frecventa potrivita dar momentul nu este potrivit. Esti prea devreme sau prea tarziu.
Inca mai schimb posturile din cand in cand. In rest, tin pasul cu viata. Am o lista cu multe experiente pe care nu le-am acumulat inca. Privesc singularitatea ca o oportunitate de noi incercari. Ma simt precum intr-un voiaj in care trebuie sa ma asigur ca am profitat la maxim de calatorie inainte sa ajung la destinatie.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin