S-au scris bloguri pe tot felul de teme si nu stiu cum se face ca toate duc spre acelasi lucru nevoia de " doi".
Si eu duceam aceasta lupta intre a-mi pastra libertatea cu care ma obisnuisem, si de ce sa nu recunosc imi placea, si a gasi pe cineva.
Si s-a intamplat atunci cand nici nu ma asteptam.
Totul a venit firesc si intr-un ritm care nu mi-a dat voie sa ma gandesc prea mult. Mereu am zis ca trebuie sa ai o doza de curaj sa iti continui viata. Recunosc ca in ziua dinaintea evenimentului am avut un moment de panica gandindu-ma daca fac bine ce fac dar am alungat gandul si iata ca au trecut anii cu bune si rele asa cum este firesc.
Si imi pun acum intrebarea de ce fugim "de noi" cand ne dorim atat de mult asta? Sa ne fi lovit viata atat de crunt incat sa nu mai avem incredere in nimeni? De ce privim cu suspiciune orice om care incearca sa se apropie de noi? Ce ne opreste sa acordam credibilitate si sa nu vedem decat partile negative?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin