Astazi am fost fericita.
Si nu pentru putin lucru, a iesit soarele.
Da, Sorinel mi-a facut cu ochiul dupa cateva zile bune.
Cum sunt meteo sensibila, mi-a lipsit.
Enorm. Si nu numai mie.
Copacii mei iubiti sufera inca. In tacere. De zile intregi.
Desi unora li se pare fantastic peisajul...
...eu stiu cu ce pret ne ofera acest regal al ghetii.
Incremenita pe ramurile aplecate. Indoite.
Aproape pocnind sub greutatea apei. Solide.
Adunata in forme. Ciudate.
Asa cum stie demult sa le duca.
Pe toate.
Natura intreaga, statica.
O "moarte" provizorie o stapaneste.
Sub luciul gros al cristalului, o "moarte" stranie.
Clinica. O frumusete pierita. Cu cercei de cristal la urechi.
Moarte... Sau glorie?

Si atunci m-am gandit la coride.
Nu poate exista o comparatie si totusi...
Natura gaseste viata si in moarte. Si dupa.
Doar animalul moare, in chinuri. Cumplite.
Acum multi ani am primit un evantai, din Spania.
Il am si acum. Infatiseaza o corida.
Il tin intr-un sertar.
Un dar splendid, sub cheie.
Executia artistica a acestuia este fara cusur.
O opera de arta ce infatiseaza un sfarsit.
Si numai omul este de vina.
Nu, nu exista nicio glorie aici.

De maine se mai incalzeste.
Si ma voi gandi la ruda mea din departari.
Asa cum o fac mereu. De cand a plecat.
Tanti VarVara. Cu cercei de Cirese la urechi.
Coronita de Maci si flori de Musetel peste cositele-i.
De Grau. Căzute pe rochita din Papadie, Iarba.
Și Frunze de tot felul, verzi.
Cu Sora-Soarelui... Umbrela.
O stiti?

https://youtu.be/rrVDATvUitA?t=6
https://youtu.be/SY3Kxf7ZTeI?t=10
https://youtu.be/eBlI0KG0lw4?t=10


"Asa trece gloria lumii"...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin