Regulament
Bloguri

Maturitatea iubirii

Cand iubirea devine matura ea se schimba, este perceputa altfel, nu mai este ca la tinerete, atat de intensa. cand daruiesti fara oprire si fara limita , cand romantismul si fericirea sunt subiectele ce inflacareaza mintea si sufletul….unde iubirea merge pana la sacrificiu , la renuntarea de sine …
. Maturizarea aduce constiinta de sine, cunoasterea fiintei tale, iar dragostea ,chiar daca nu mai este atat de intensa este mult mai profunda…

Devii mai deschis, stii mai bine ce vrei si cum vrei sa fie, tinand cont si de fiinta ta si, chiar daca te pui si pe tine alaturi, poti iubi simultan doua fiinte ..pe tine si pe el….la fel.

Faptul ca stim cine suntem si incepem sa traim si pentru noi, nu inseamna ca nu mai putem iubi, ca nu mai cautam iubirea , ca nu vrem dragoste, caldura, intelegere …poate chiar ca in tinerete dar,, fara orbirea si trairile dramatice de atunci si mai ales fara uitarea de sine si trairea vietii celuilalt in detrimentul vietii tale.

De fapt o relatie matura de iubire inseamna reciprocitate , unde fiecare tine cont de firea, caracterul, modul de gandire al celuilalt si are grija sa nu jigneasca, sa nu supere…si mai ales sa iubeasca !
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

poza adela1

adela1

  • Publicat Acum peste 2 luni
Da, Angel....curajul nu inseamna lipsa fricii ci infrangerea acesteia...Toti avem momente de cadere, de disperare, de singuratate...dar asta nu inseamna sa accepti orice , impotriva principiilor tale, impotriva convingerilor tale....doar ca sa umplii acel gol...ci sa astepti in liniste sa treaca....pastrandu-ne pe noi si nedandu-ne pe nimic altora !!
poza angel_angel39
Moderator

angel_angel39

  • Publicat Acum peste 2 luni
Asa este, Adelahappy
De aceea noi ar trebui sa gasim propriul echilibru interior si sa nu asteptam sa ni l ofere altcineva din exterior
Din pacate nu reusim mereu , iar atunci tot ce putem spera este ca perioada va fi scurta, ca este ceva pasager si sa gasimi pe cineva caruia sa i pese suficient de mult , incat in loc sa ne impinga spre prapastie, sa puna umarul la afundarea noastra, sa ne intinda o mana, fie ca o face din omenie, din iubire sau pentru ca a trecut printr o experienta similara si intelege
Dar, chiar si asa, puterea sta in noi, fiindu ne propriul dusman, la fel cum, exact cum spuneai si tu, degeaba cineva incearca sa ne intinda o mana, care nu mereu se traduce prin a confirma ceea ce vrem sa vedem/auzim, uneori fiind chiar opusul, noi alegem ceea ce ne convine, din pacate.
poza adela1

adela1

  • Publicat Acum peste 2 luni
Angel, multumesc pentru comentariu....dar....ai ce ceri, ce oferi si ceea ce crezi tu ca trebuie sa fie.
Fiecare cauta ce gandeste si gaseste ceea ce cauta.
Stii se spune ca ...omul vede doar ceea ce vrea sa vada...deci daca te plimbi print-un parc si te gandesti inainte ca vei gasi doar rahati de caine...atunci sa fii convinsa ca nu vezi altceva...cu toata frmusetea din jur...
Mintea ne este cel mai bun aliat dar si cel mai mare dusman!!!happy
poza adela1

adela1

  • Publicat Acum peste 2 luni
buna diimineatacoffee
Leona.Fiecare cu iubirea lui...fiecare o percepe ...perfecta..pentru el...si asta conteaza..nu ce cred ceilalti !happy
poza angel_angel39
Moderator

angel_angel39

  • Publicat Acum peste 2 luni
Buna dimineata.happy

Maturitatea iubirii...thinking
Da, e drept , pe la 17+ iubirea o regasim in procente mai mici , in comparatie cu valvataia sangelui destul de imperativa in a potoli alte dorinte, in special cele fizice. Suntem trecuti de "prima iubire", foarte putini ajung la 17+ cu acea prima iubire, si de regula suntem suferinzi, nu mai vrem, nu ne mai implicam, e un fel de "razbunare" asupra sentimentelor, ajutati si de schimbarile fizice care aduc in prim plan partea "practica".
Dupa toata aceasta tornada hormonala, odata vindecati de prima iubire, ne linistim si ne implicam din nou si emotional. Este, dupa parerea mea, perioada in care fizicul si sntimentul sunt in cantitati cam egale. Inca suntem tineri, inca functionam corect dpdv fiziologic, avem sperante, ceva mai asezate, tindem spre cineva cu care sa construim un drum in viata, caramida cu caramida, sa lansam acest proiect al existentei noastre, intregind ulterior tabloul si cu copii. Este iubirea calda, calma, asezata,condimentata , daca inca nu ai ajuns sa fii parinte, cand inca totul se poate indrepta, rezolva, exista disponibilitate, lasat de la sine, dorinta de compromis , cand greselile inca se mai pot ierta, derapajele, cand mai speram ca totul va fi bine si ca sta doar in puterea noastra. Si, cel mai important, inca avem rabdare, sa construim, sa iertam, sa ne aruncam in "lupta" mai departe
De la 40+ , iubirea este altceva. Si aici depinde daca esti singur si in cautarea de cineva. Daca esti in cuplu, este iubirea matura, sudata de greutati, uneori subrezita de rutina, cand planul fizic tinde sa se estompeze, din varii motive, si sentimentul este putin obosit. Ai responsabilitati, esti epuizat de cotidian, si putina energie care-ti mai ramane si pe care o investesti , e firesc, iti doresti sa fie observata si impartasita. Vei tinde sa investesti, sa treci cu vederea, sa cauti explicatii, scuze, in caz de nereciprocitate, dar la un moment dat vei obosi, si vei dori sa se intample ceva. Fie te vei "revolutiona", cu ultimele resurse vei incerca mentinerea focului, reaprinderea pasiunii, traduse printr o schimbare de look, prin indrazneala in dormitor, prin trecerea in prim okan a rolului de iubita si nu de mama si/sau sotie etc. Sau , pur si simplu vei prefera calea directa, confruntarea, punerea pe tapet a problemelor, expunerea lipsurilor si solicitarea unui sprijin , de la partener, de a remedia situatia, de a intelege ce nu functioneaza, daca si el simte la fel si ce e de facut. Uneori chiar se poate trece mai departe, regasindu se, redescoperindu se, daca exista reciprocitate, si un licar de sentiment
Daca esti singur si cauti pe cineva, e mai complicat. Depinde daca ai copii, daca sunt mari, sau daca nu ai.
Copiii mici, inca aflati in ingrijire, te vor face sa fii mereu prevazator, sa te gandesti de doua ori, e simplu de inteles de ce. O parte din tine va ramane mereu cu gandul la ei si la cum vor fi afectati, si daca pers aleasa de tine va fi acceptata si de ei. (Aici nu ma refer direct la traiul in comun, este suficient si faptul ca ei s au vazut intamplator si a existat respingere ). Iubirea ta va avea, la inceput, o tenta vinovata, nu te vei putea implica 100%. Dar, exista si exceptii, cand esti satul de rolul de parinte, cand te vrei pe primul loc in viata ta, cand partenerul este unul "wow" si atunci te razvratesti, te implici dincolo de orice masura preventiva, practic "te arunci". Aici nu stiu cata iubire este, cred ca vorbim despre senntimentul acela de a te simti din nou viu, apreciat, dorit, tu-ca femeie, dincolo de oricare alt statut, cand sangele inca iti mai clocoteste in vene si realizezi ca poate nu vei mai traversa acele senzatii pentru mult timp. Nici macat nu cred ca mai astepti reciprocitate. E ceva ce vrei tu, pentru tine, usor egoist si exclusiv.
Nu exclud iubirea ''de toamna", de regula intre oameni cu aceleasi gusturi, cu copii independenti sau fara, cand totul se centreaza pe afectiune, cand nu mai ai nimic de demonstrat , caci pe ambii ii dor diverse, cand fizicul intelege ca suntem la o anumita varsta, cand totul se reintoarce la sentiment, la camaraderie, la a darui , la a primi, caci timpul se scurge, greutati nu prea mai vin, si totul se reduce la a avea pe cineva alaturi, care sa ti daruiasca un zambet si o imbratisare, pe care sa l simti alatuti noaptea si care sa poata sa te ingrijeasca in caz de.... Este mai mult o afectiune, este respect, este incredere si este reciprocitate. De regula este perioada cu mai mult timp liber, ceea ce ajuta la sudarea relatiei, fara innterventii exterioare prea dese, gen copii sau soacra, totul centrandu se pe cei doi si oferindu le ocazia de recupera tot ce niciunul dintre ei nu a trait, dar si a dorit, poate cu alti parteneri, ex: diverse iesiri in locuri speciale, hobby uri, etc.

Am scris in graba, imi cer scuze daca nu sunt foarte clara in exprimarehappy
matrimoniale - membru fara poza

Melancholie

  • Publicat Acum peste 2 luni
Animus, la inceput a fost cuvantul si dupa cuvant a urmat si fapta. Asta e logica fireasca a lucrurilor. Daca am avea unde practica, ceea ce teoretizam, nu cred ca am mai fi vreunul pe aici. winking
matrimoniale - membru fara poza

Melancholie

  • Publicat Acum peste 2 luni
Iubirea este aceeasi, indiferent de varsta, noi nu mai suntem aceeasi si o percepem altfel. Cu mai multa profunzime, mai multa implicare si stim sa o apreciem mai mult atunci cand ne apare in viata.
Adela, big hug
poza adela1

adela1

  • Publicat Acum peste 2 luni
Nu...doar s-au schimbat imprimarile....dar esenta este aceeasi !