Regulament
Bloguri
Poezia ce s-ar vrea sa-mi fie adresata de prea dorita poeta a iubirii, dar niciodata nu e prea tarziu. Aceasta scurta poezie "Ecoul" deruleaza dorinta nespusa a unei iubiri mult visate dar si prea bine exprimate in clipul de pe youtube.

"ECOUL"
Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.
Ești tu,
ce-n neguri la drum lung
spre mine te-așterni.
Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte,
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.
E o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
și geamătul valului înspumat
ce de neclintita stâncă s-a spart.
E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipește
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-așterne.

youtube.com/watch?v=f9GmaR1uO3g& list
Moderatori angel_angel39 Galateea admin

Comentarii

poza angel_angel39
Moderator

angel_angel39

  • Publicat Acum peste 2 luni
Buna searahappy

Politicile Google nu permit continutul nud, cu tenta secsuala, glumele despre secs(nu e cazul aici), sau sfaturile despre imbunatatirea vietii secsuale(din nou, nu e cazul)
Avatarul s ar putea incadra la prima categorie, insa nu intra in aria noastra de moderare, de acest aspect ocupandu se Domnul Admin
In trecut, au fost sterse conturi pentru astfel de postari.
Am simtit nevoia sa atrag atentia, atat, nimic mai mult
poza pierres

pierres

  • Publicat Acum peste 2 luni
Daca sunteti asa de curioase dece apare aceasta fotografie la acest blog, este pentru ca m-a facut sa imi inchipui aceasta poezie precum dragostea dintre o zeitate si un preaiubit pamantean. Exact ce este in fotografie din tabloul lui Titian ce reprezinta dragostea dintre Venus si Adonis. "Venus, zeiţa iubirii carnale se indrăgosteşte pentru prima dată de un muritor: Adonis, intruchipare a idealului de frumuseţe masculina. Povestea lor de iubire este un mit celebru."
Acum o sa puteti citi aceasta poezie cu alti ochi adica ai mei ca un critic subiectiv. Si nu uitati ca dupa moartea lui Adonis, el a fost cel venerat de femei cu ofrande si nu prea frumoasa zeita a iubirii Venus.

Sunt eu (cine? pamanteanul Adonis sau zeita Venus),
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.
Ești tu (zeita Venus?),
ce-n neguri la drum lung
spre mine te-așterni.
Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte,
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.
E o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
și geamătul valului înspumat
ce de neclintita stâncă s-a spart.
E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipește
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-așterne.
https://****.youtube.com/watch?v=f9GmaR1uO3g