Confruntarea cu realitatea poate fi un fiasco. Spatiul si timpul. Spatiul poate fi acoperit parcurgand zeci, poate sute sau mii de kilometri. Ramane timpul. Pentru optimisti s-a elaborat o teorie conform careia suntem permanent bombardati de fascicole de fotoni care apoi, ricosand, se indeparteaza de subiect ducand cu sine imaginea acestuia. Fotonii se deplaseaza cu viteze luminii. Deci, cu viteza luminii se deplaseaza si imaginea noastra din fiecare moment in spatiile intrerplanetare, intergalactice. Ipotetetic am putea sa ajungem din urma propria imagine din orice moment al vietii noastre daca am putea calatori cu o viteza superioara vitezei luminii. Mai intai am putea recunoaste locurile, casa, gradina, strada, apoi silueta unui copil care se joaca in nisip in mijlocul curtii mari inchise de cele cateva blocuri. Ochii copilului ar putea sa se ridice sa te priveasca si atunci ai putea sa intelegi ca acel copil esti chiar tu, acum multi ani. O emotie dureroasa ar putea sa te copleseasca atunci, poate vei simti chiar un nod in gat sau lacrimi intelegand ce inseamna despartirea in timp de tine insuti, abisala, in perceptia noastra infinita.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin