Regulament
Bloguri
"Moralitatea e pentru suflete identică cu sănătatea pentru trup "



“Ce să vă spun? Iubesc mult acest popor blând, pe spatele căruia diplomaţii croiesc hărţi şi războaie, zugrăvesc împărăţii despre care lui nici prin gând nu-i trece. Iubesc acest popor care nu serveşte decât de cataligi acelora care se înalţă la putere. Popor nenorocit care geme sub măreţia tuturor palatelor de gheaţă pe care i le aşezăm pe umeri.
E mică ţărişoara noastră, îi sunt strivite hotarele, greutăţile vremurilor au ştirbit-o, dar această ţară mică şi ştirbită e ţara noastră, e Ţara Românească, e patria iubită a oricărui suflet românesc. Noi o iubim aşa cum este, aşa cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre. O iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea înnădită azi la lucruri străine şi la oameni străini.
Tocmai de aceea trebuie să schimbaţi opţiunea publică! Daţi-i o altă direcţiune! Răscoliţi geniul naţional, spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme. Faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţie de idei în care ideea de "românesc" să fie mai mare decât "uman", "genial", "frumos". "

„E ușoară credința că prin precepte teoretice de morală, prin știință oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie să aibă înaintea lui un om ca tip de perfecțiune, după care să-și modeleze caracterul și faptele. Precum arta modernă își datorește renașterea modelelor antice, astfel creșterea lumii nouă se datorește prototipului omului moral, Iisus Hristos. După el încearcă creștinul a-și modela propria sa viață”.

"Fără îndoială, sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale, dar e tot atât de adevărat că relele morale sunt la rândul lor cauze ale decadenţei economice. Într-o ţară în care religia şi curăţia moravurilor au fost înlăturate prin epicureism şi sibaritism, în care conştiinţa de drept şi de nedrept, de bine şi rău sunt zilnic jignite prin ridicarea socială a unei păture de oameni neoneşti, în care nepăsarea a ajuns a admira pe oamenii de nimic, însă abili, spiritul public caută în zadar un razim contra corupţiunii. Departe de-a găsi undeva acel reazim, el e din contră atras în vârtejul general şi ajunge a crede că legile morale, uniforme pentru toate popoarele, sînt vorbe goale cari se pretextează din gură, dar pe cari nu le crede nimenea"



„Prin ignorarea laturei educative a școalii, a bisericii, și a vieții de stat, am ajuns a face dintr-o țară înzestrată cu atât de multe condiții de dezvoltare sănătoasă, […] o țară în care totul e atins de morbiditate”; „Într-o țară în care religia și curăția moravurilor au fost înlăturate […], în care conștiința de drept și nedrept, de bine și rău sunt zilnic jignite prin ridicarea socială a unor pături de oameni neonești, […], spiritul public caută în zadar un razem contra corupției”.

Fragmente, ©Mihail Eminovici

Despre naturile oneste și trezirea Conștiinței Umane

”Golul nostru intelectual, setos de civilizaţie, a primit fără control, fără cântărire, idei şi bune şi rele, şi potrivite şi nepotrivite, ba naţiunea întreagă, cu prea puţine excepţii, nu vedea că niciodată o vorbă nu poate înlocui o realitate, că niciodată fraza culturii nu e echivalentă cu munca reală a inteligenţei şi mai ales cu întărirea propriei judecăţi, care e cultura adevărată, că niciodată fraza libertăţii nu e echivalentă cu libertatea adevărată, care e facultatea de a dispune de sine însăşi prin muncă şi prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, o mie de utopii po****u capetele generaţiei trecute, care-şi închipuia libertatea fără muncă, cultura fără învăţătură, organizaţia modernă fără o dezvoltare economică analogă. O serie de fraze ieftine, copiate din gazete străine, din scriitori de a doua mână, din discursurile unor politici trăiţi şi crescuţi în alte ţări, a înlocuit şi înlocuieşte încă în mare parte silinţa de-a învăţa singuri; raţionamente străine, răsărite din alte stări de lucruri, înlocuiesc exerciţiul propriei judecăţi. [...] Cine crede că prin profesarea unei serii de fraze a înlocuit munca, deci libertatea și cultura, acela se prenumără, fără s-o știe, între paraziții societății omenești, între aceia cari trăiesc pe pământ spre blestemul, ruina și demoralizarea poporului lor”
[ ... ]
"Demult oamenii de bine ar fi trebuit să formeze o ligă de regenerare națională, demult ar fi trebuit să se opuie licenței în toate: fie aceea în familie, fie-n biserică, fie-n societate, fie-n presă. Dar, cu o nepăsare care adeseori se numește lipsă de prejudiții, ei au îngăduit ca fundamentele morale ale vieții noastre, ca bunurile ideale ale poporului lor să fie surpate și măcinate de demagogie și nu e decât firesc ca, în urma chaosului intelectual, în urma surpărei oricărei autorități de origine umană sau dumnezeească, să urmeze chaosul de moravuri, desfrâul, cinismul. Naturile oneste sufăr și ele, dar nu sufăr prin ceea ce fac, ci prin ceea ce-a omis a face."

[ ... ]

"Ca un fel de refugiu din multele inconveniențe ale vieţii, Dumnezeu, în înalta Sa bunăvoinţă, a dat omului râsul, cu toată scara – de la zâmbetul ironic până la clocotirea homerică. Când vezi capete, atât de vitreg înzestrate de la natură, încât nu sunt în stare a înţelege cel mai simplu adevăr, capete în care, ca în nişte oglinzi rele, totul se reflectă strâmb şi în proporţii pocite, fãcându-şi complimente unul altuia şi numindu-se sarea pământului, ai avea motiv de a te întrista şi de a dispera de viitorul omenirii, dacă n-ai şti că după o sută de ani de pildă,peste amândouă despărţămintele geniilor contemporani, peste balamuc şi puşcărie, va creşte iarbă şi că, în amintirea generaţiei viitoare, toate fizionimiile acestea vor fi pierit fără de nici o urmă, ca cercurile din faţa unei ape stătătoare. Garanţia învingerii adevărului şi binelui în lumea aceasta este moartea. Dacă moartea nu s-ar îndura să ne scape de o generaţie care produce atâţia Mihãleşti, Fundeşti, Pãtârlãgeni, Costineşti, dacă moartea n-ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală şi stupidă a omenirii, niciodată naţiile n-ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existenţă. E o fericire pentru noi ca prostia şi perversitatea, fiind nemuritoare, cel puţin proştii şi perverşii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei privelişti”.
[ ... ]

"Din nou ni se spune bunăoara că dorim întoarcerea stării de lucruri înainte de 1700, că ,,vorbim cu deliciu de un Domn român de sânge, înconjurat de-o aristocrație istorică, ba ,,Românul are chiar aerul de-a ne face o imputare din aceasta. Să ne-nțelegem: nu dorim nici una, nici alta.

Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul ? Fără îndoială vechii Domni cari si-au întins armele pana-n Dunare și Nistru, ei, ,,scut creștinătății precum îi numea biserica și evul mediu, n-au existat pentru a face rușine generației actuale, și acea aristocrație, cu independența ei de caracter, cu curajul ei, ale cărei privilegii consistau în datorii cătră țară mai grele decum alții aveau a le purta, asemenea n-ar fi vro paguba dac-ar exista și astăzi. Dar de la părerea de rău după veacuri trecute de neatârnare până la dorința nerealizabilă de-a restabili trecutul e o mare deosebire.

Dacă ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechi nu zicem cu asta că vremea lor se mai poate întoarce.

Nu. Precum lumina unor stele ce s-au stins de mult călătorește încă în univers, încât raza ajunge ochiul nostru intr–un timp în care steaua ce a revărsat–o nu mai există, astfel din zarea trecutului mai ajunge o rază de glorie până la noi, pe când cauza acestei străluciri, tăria sufletească, credința, abnegațiunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbrăca zalele lor mâncate de rugină dacă nu pot umplea sufletele cu smerirea și credința celor vechi. Ci nu de ei poate fi vorba când discutam ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtuțile lor de eroi și de sfinți pot fi măsura virtuților confiscate ale ilustrațiunilor actuale."

Fragmente, ©Mihail Eminovici

P.S:
Se pare ca nu gasesc subiecte pe masura alegerilor dvs, care imi stergeti postarile, la sectiunea blog, fara nici macar un avertisment in prealabil - care ar fi practic, nefondat, din moment ce permiteti jignirile altora, asupra unor postari mai vechi, sau limbaj trivial, ori alte cele care sincer, nu va aduc nimic pozitiv.
asta e, nu este de mirare, la ce sa ma astept, din partea abuzurilor, inclusiv a cuiva din administratie, care ar trebui totusi sa ia la cunostinta acestea?
va multumesc.
Puteti sterge si contul, de asemenea. Daca nimeni nu a avut curajul de a se ridica in picioare, sa reclame abuzurile pe care dvs, cei din administratie, le permiteti cu buna stiinta, atunci, am fost eu unul. Nu imi pare rau ca ma exclud din teritoriul dvs. care vi-l marcati prin abuzuri.
Nu ar avea sens, sa va spun ca ar trebui sa va fie rusine - fiindca nu aveti bunul simt si nici datoria onorabila. Nu apartineti poporului roman, cei care faceti acestea si va complaceti astfel. Poporul roman, este format din oameni care au Onoare, nu care isi bat joc de ei insisi.
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

poza polonic

polonic

  • Publicat Acum peste 2 luni
In alta ordine de idei ,cum bine spune eclesiastul,"nimic nou sub soare" .Aceasi preocupare si atunci in vremurile alea de basm ,admirate de multi ca fiind etalon ca morala, conduita etc.
poza polonic

polonic

  • Publicat Acum peste 2 luni
Hm... nu acelasi om spunea : "religia , o fraza de dansii inventata... " ? happy
Raman totusi la eminescu poetul, politichia se potrivea mai bine altora
matrimoniale - membru fara poza

elly_anna

  • Publicat Acum peste 2 luni
Ia nu mai fiti rautaciosi si invidiosi ca omu' are multe de spus, multe de comunicat si noi, receptorii lui, nu ne adaptam nicicum don't tell anyone